CoE: e-publicații: Inteligența artificială și traficul de persoane: amenințări, măsuri de răspuns și considerații etice

Artificial intelligence and human trafficking: Threats, responses, and ethical considerations: Policy Brief /  Council of Europe, Group of Experts against Trafficking in Human Beings (GRETA); Council of the Baltic Sea States, Task Force against Trafficking in Human Beings (CBSS – TFTHB). - Strasbourg: Council of Europe, 2026. - 15 p. - URL: https://rm.coe.int/policy-brief-artificial-intelligence-and-human-trafficking-threats-res/48802dae68 (accesat: 13.10.2026)

Impactul tehnologiei asupra traficului de persoane este un subiect urmărit îndeaproape de comunitatea specialiștilor implicați în combaterea acestui fenomen. Extinderea recrutării și exploatării victimelor în mediul online, precum și utilizarea tehnologiei pentru eficientizarea investigațiilor și îmbunătățirea sprijinului acordat victimelor, au beneficiat de o atenție considerabilă. Inteligența artificială (IA) amplifică și accelerează aceste tendințe.

Inteligența artificială se referă la un sistem informatic capabil să îndeplinească sarcini care, în mod obișnuit, necesită inteligență umană. Acest domeniu cuprinde o gamă largă de instrumente, tehnologii și concepte. În discuțiile privind impactul IA asupra traficului de persoane și activităților de combatere a acestuia sunt utilizați frecvent următorii termeni:

- Învățarea automată (Machine Learning): domeniu al inteligenței artificiale în care calculatoarele învață și se adaptează fără a fi programate în mod explicit de către oameni. Majoritatea progreselor actuale în domeniul IA se bazează pe învățarea automată.

- Procesarea limbajului natural (Natural Language Processing – NLP): programarea calculatoarelor pentru a înțelege și a genera texte în limbaj uman. Această tehnologie este utilizată, de exemplu, în recunoașterea vorbirii, traducerea automată și chatboturi.

- Inteligența artificială generativă (Generative AI – GenAI): tip de model de învățare automată capabil să genereze conținut nou, inclusiv texte, materiale audio și video sau imagini, precum ChatGPT.

- Modelul lingvistic de mari dimensiuni (Large Language Model – LLM): tip de inteligență artificială generativă care utilizează procesarea limbajului natural pentru a recunoaște și a genera texte în limbaj uman, precum ChatGPT atunci când este folosit pentru crearea de texte.

La fel ca alte tehnologii, inteligența artificială poate fi utilizată atât în beneficiul drepturilor omului, cât și pentru subminarea acestora, afectând reziliența instituțională și statul de drept. Pe de o parte, IA poate consolida capacitatea autorităților de a identifica tiparele traficului de persoane, de a sprijini investigațiile și de a îmbunătăți cooperarea transfrontalieră. Pe de altă parte, aceasta poate amplifica vulnerabilitățile, inegalitățile și dezechilibrele de putere existente, de care traficanții profită pentru a-și desfășura activitățile.

Prezentul document de politici își propune să ofere o imagine de ansamblu asupra inteligenței artificiale în contextul traficului de persoane. În acest scop, va prezenta mai întâi modalitățile în care infractorii utilizează IA, apoi va explica modul în care specialiștii implicați în combaterea traficului de persoane pot folosi această tehnologie pentru a-și eficientiza activitatea. Documentul va evidenția în continuare provocările de ordin etic și va analiza, în final, importanța competențelor digitale și a accesului echitabil la tehnologie.

Informațiile prezentate în secțiunile următoare se bazează pe concluziile și observațiile formulate în cadrul conferinței Consiliului Europei din 2025, intitulată „Consolidarea capacității de a genera schimbare: tehnologia și inteligența artificială în lupta împotriva traficului de persoane” (Empowering Change: Technology and Artificial Intelligence in the Fight Against Human Trafficking), organizată la 11 iunie 2025, sub egida Președinției malteze a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, precum și pe literatura de specialitate provenită din surse secundare, inclusiv organizații internaționale, instituții guvernamentale și publicații academice.

REZUMAT

- Inteligența artificială transformă atât activitățile infracționale, cât și activitatea de combatere a traficului de persoane.

- IA îi ajută pe traficanți, de exemplu, să automatizeze conversațiile și să traducă mesaje în diferite limbi pentru recrutarea victimelor, să creeze profiluri fictive realiste pe rețelele sociale și anunțuri înșelătoare, precum și să producă documente de călătorie false.

- Instrumentele și tehnologiile bazate pe IA, precum chatboturile, analiza datelor asistată de inteligența artificială și recunoașterea facială, pot sprijini activitățile de combatere a traficului de persoane. Acestea facilitează prevenirea fenomenului, investigarea cazurilor, sprijinirea victimelor și dezvoltarea parteneriatelor.

- Printre principalele provocări etice asociate utilizării IA în combaterea traficului de persoane se numără prejudecățile și distorsiunile sistemelor de inteligență artificială, riscurile privind confidențialitatea datelor, posibilitatea ca tehnologiile concepute în scopuri benefice să ajungă să fie utilizate de infractori, precum și dependența excesivă de concluziile generate de IA.

- Abordarea acestor provocări necesită adoptarea unei perspective bazate pe drepturile omului și respectarea principiilor etice privind responsabilitatea, transparența și explicabilitatea, echitatea și nediscriminarea, controlul uman asupra tehnologiei, respectarea vieții private, siguranța și securitatea, precum și responsabilitatea profesională.

- Accesul echitabil la tehnologie și dezvoltarea competențelor digitale contribuie la consolidarea unor societăți capabile să facă față riscurilor și provocărilor generate de inteligența artificială.

Cuprins

REZUMAT

1. INTRODUCERE

2. UTILIZAREA INTELIGENȚEI ARTIFICIALE ÎN SCOPURI INFRACȚIONALE

3. INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ ÎN COMBATEREA TRAFICULUI DE PERSOANE

4. PRINCIPIILE UTILIZĂRII ETICE A INTELIGENȚEI ARTIFICIALE

4.1. Responsabilitatea

4.2. Transparența și explicabilitatea

4.3. Echitatea și nediscriminarea

4.4. Controlul uman asupra tehnologiei

4.5. Viața privată, siguranța și securitatea

4.6. Responsabilitatea profesională

5. DECALAJUL DIGITAL ȘI UTILIZAREA ECHITABILĂ A INTELIGENȚEI ARTIFICIALE

6. CONCLUZII

NOTE DE SUBSOL

CoE: e-publicații: Ghid privind permisele de ședere pentru victimele traficului de persoane

Guidance Note on residence permits for victims of trafficking in human beings (Article 14 of the Council of Europe Convention on Action against Trafficking in Human Beings) / GRETA Group of Experts on Action against Trafficking in Human Beings. - Strasburg: Council of Europe, July 2026. - 21 p. - URL: https://rm.coe.int/guidance-note-on-residence-permits-for-victims-of-trafficking-in-human/48802c8bed (accesat: 11.10.2026).

Consiliul Europei oferă îndrumări pentru facilitarea accesului victimelor traficului de persoane la permise de ședere

GRETA, organismul de experți în combaterea traficului de persoane, oferă recomandări practice autorităților naționale, instituțiilor competente și organizațiilor societății civile.

Grupul de experți independenți al Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane (GRETA) a elaborat noi îndrumări destinate autorităților publice, instituțiilor competente și organizațiilor societății civile, cu scopul de a asigura exercitarea de către victimele traficului de persoane a dreptului la obținerea unui permis de ședere, prevăzut la articolul 14 din Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane.

În nota de orientare GRETA prezintă o serie de recomandări practice pentru remedierea deficiențelor existente în procesul de acordare a permiselor de ședere victimelor traficului de persoane. Accesul la aceste permise reprezintă un element esențial al accesului victimelor la căi de atac și la măsuri de reparare a prejudiciilor suferite.

Dificultățile privind reglementarea statutului de ședere descurajează raportarea cazurilor de trafic de persoane

Monitorizarea de către GRETA a aplicării Convenției arată că victimele traficului de persoane se confruntă cu perioade lungi de așteptare sau cu refuzul acordării permiselor de ședere. Șansele reduse de regularizare a statutului juridic, precum și riscul îndepărtării rapide de pe teritoriul țării sau al deportării, le descurajează să se prezinte pentru identificare și să coopereze cu autoritățile în cadrul investigațiilor.

„Reglementarea statutului juridic al victimelor traficului de persoane este esențială pentru accesul acestora la asistența necesară recuperării în urma prejudiciilor fizice și psihologice suferite. Permisele de ședere le permit, de asemenea, să rămână în țară și să participe la investigațiile și procesele judiciare legate de traficul de persoane”, a declarat Conny Rijken, președinta GRETA.

Aceasta a subliniat că statutul legal de ședere oferă victimelor un cadru care le garantează siguranța și stabilitatea și le poate facilita accesul la justiție.

Nota de orientare evidențiază scopurile și principiile acordării permiselor de ședere victimelor traficului de persoane, temeiurile juridice, procedurile și cerințele practice aplicabile, precum și legătura dintre articolul 14 și celelalte dispoziții ale Convenției Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane.

Despre Convenție

Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane, intrată în vigoare în 2008, este un tratat internațional care stabilește un cadru cuprinzător pentru combaterea traficului de persoane, bazat pe respectarea drepturilor omului și pe protejarea victimelor.

Convenția recunoaște victimele, în primul rând, ca titulari de drepturi care au dreptul la protecție și asistență, și nu doar ca martori sau migranți aflați în situație neregulamentară.

Dreptul victimelor la obținerea permiselor de ședere, prevăzut la articolul 14, constituie o componentă esențială a mecanismului integrat de protecție instituit prin Convenție. Acordarea acestor permise contribuie la asigurarea siguranței și stabilității victimelor și le permite să își exercite dreptul de acces la justiție.

Nota de orientare oferă autorităților, instituțiilor competente și organizațiilor societății civile recomandări concrete și practice pentru consolidarea aplicării Convenției.

Cuprins

I. INTRODUCERE

II. SCOPURILE ȘI PRINCIPIILE PERMISELOR DE ȘEDERE PENTRU VICTIMELE TRAFICULUI DE PERSOANE, PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 14 DIN CONVENȚIE

1. Accesul la drepturi și la căi de atac
2. Scopul umanitar
3. Prevenirea retraficării și a altor încălcări ale drepturilor omului
4. Facilitarea cooperării în cadrul investigațiilor și al procedurilor penale și posibilitatea victimelor de a depune mărturie împotriva făptuitorilor
5. Nediscriminarea

III. TEMEIUL JURIDIC ȘI PROCEDURA DE ACORDARE, REFUZARE ȘI RETRAGERE A PERMISELOR DE ȘEDERE PENTRU VICTIMELE TRAFICULUI DE PERSOANE

1. Domeniul de aplicare
2. Situațiile în care ar trebui eliberate permisele de ședere
3. Motivele acordării permiselor de ședere
4. Reglementarea permiselor de ședere pentru victimele traficului de persoane
5. Durata permiselor de ședere
6. Drepturile conferite de permisul de ședere
7. Motivele de refuz, de nereînnoire sau de retragere a permisului de ședere
8. Permisele de ședere pentru copiii victime ale traficului de persoane

IV. CERINȚE PRIVIND APLICAREA PRACTICĂ

V. RELAȚIA CU PROTECȚIA INTERNAȚIONALĂ

1. Caracterul complementar al mecanismelor de protecție

VI. RELAȚIA CU ALTE DISPOZIȚII ALE CONVENȚIEI

1. Articolul 10 – Identificarea victimelor
2. Articolul 12 – Asistența acordată victimelor
3. Articolul 13 – Perioada de recuperare și de reflecție
4. Articolul 15 – Despăgubirea și repararea prejudiciilor pe cale judiciară
5. Articolul 26 – Dispoziția privind nepedepsirea victimelor

VII. RELAȚIA CU DIRECTIVA 2004/81/CE A CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE

Informații suplimentare:

Acțiunea Consiliului Europei împotriva traficului de ființe umane

CoE: e- publicații recente - Raportul anual de activitate (2025) al GRETA

CoE: e- publicații recente - Raportul anual de activitate (2024) al GRETA

Notă de Orientare privind perioada de recuperare și reflecție a victimelor traficului (2024)

CoE: e-publicații: Impactul practic al monitorizării GRETA (2024)

CoE : e-publicații (2019-2023) - Combaterea traficului de ființe umane

CoE : e-publicații - Traficul de ființe umane online și facilitat de tehnologii (2022)

CoE: e-publicații - Compendiu de bune practici în combaterea traficului de ființe umane în scopul exploatării prin muncă (2020)

Consilul Europei: Acțiune concertată împotriva traficului de persoane și a traficului ilegal de migranți (2020)

Combaterea traficului de fiinţe umane: Dosar tematic

CoE: e-publicații 2026: Abolirea pedepsei cu moartea in predarea istoriei

The abolishing of the death penalty in History teaching:  Ad hoc study / The Observatory on History Teaching in Europe. - Strasbourg: Council of Europe, 2026. - 63 p. _ ISBN 978-92-871-9689-7. - URL: https://rm.coe.int/2026-ohte-adhoc-study-abolition-deathpenalt-web-high-res-en/48802c2b83 (accesat: 09.10.2026).

Un nou studiu al Consiliului Europei arată că programele școlare și manualele de istorie pun accentul pe execuții, iar profesorii au nevoie de mai mult sprijin.

În Europa se observă o revenire a discursurilor favorabile pedepsei cu moartea, care subminează valori europene fundamentale, precum demnitatea umană și dreptul la viață. Un studiu recent analizează dacă sistemele de educație ar putea oferi o bază mai solidă pentru susținerea abolirii acestei pedepse. Studiul constată că, deși exemplele de aplicare a pedepsei capitale sunt frecvent abordate în procesul de predare, motivele abolirii acesteia sunt adesea omise.

De-a lungul istoriei omenirii, s-a considerat, în general, că persoanele care comit infracțiuni trebuie să fie pedepsite. Cu toate acestea, modalitățile considerate acceptabile de aplicare a pedepselor s-au schimbat de-a lungul timpului, la fel ca societățile care le-au instituit. Un tip de pedeapsă deosebit de controversat este pedeapsa cu moartea – termen care desemnează executarea unei persoane în mod legal, în baza unei sancțiuni autorizate de stat.

Studiul ad-hoc al Observatorului pentru Predarea Istoriei în Europa (OHTE), intitulat „Abolirea pedepsei cu moartea în predarea istoriei”, analizează modul în care acest subiect este prezentat în programele școlare și manualele de istorie din statele membre ale Observatorului pentru Predarea Istoriei în Europa (OHTE). De asemenea, studiul invită profesorii din statele membre ale OHTE să împărtășească experiențele lor privind predarea și studierea în clasă a pedepsei cu moartea și a procesului de abolire a acesteia.

O atenție deosebită este acordată mișcărilor pentru abolirea pedepsei capitale și eforturilor depuse de Consiliul Europei* pentru ca Europa să devină un spațiu în care pedeapsa cu moartea să fie aproape complet eliminată. Studiul nu examinează execuțiile extrajudiciare.

Metodologia studiului stabilește trei direcții tematice:

• Studierea procesului de luare a deciziilor juridice privind pedeapsa cu moartea;
• Argumentele utilizate în favoarea sau împotriva abolirii pedepsei cu moartea;
• Predarea și studierea aspectelor morale legate de abolirea pedepsei cu moartea.

Institutul Leibniz pentru Media Educaționale – Institutul Georg Eckert este principalul partener de cercetare. Rețeaua Academică Internațională pentru Abolirea Pedepsei Capitale (REPECAP) și Coordonatorul Consiliului Europei pentru abolirea pedepsei cu moartea oferă expertiză de specialitate în acest domeniu.

Studiul a fost prezentat, de asemenea, la Congresul Mondial împotriva Pedepsei cu Moartea, care a avut loc la Paris în iunie 2026, consolidând contribuția Consiliului Europei la acest eveniment.

„Abolirea universală trebuie să rămână obiectivul nostru” – Alain Berset

„Concluziile acestui studiu reprezintă un apel la acțiune pentru promovarea strategiilor de abolire și aprofundarea conștientizării, în rândul tinerilor, a importanței acestei probleme fundamentale privind drepturile omului. Nimeni, nicăieri în lume, nu își poate permite ca asemenea drepturi să fie erodate. Abolirea universală trebuie să rămână obiectivul nostru. Existența pedepsei cu moartea oriunde în lume ne afectează propria umanitate și, odată cu aceasta, temelia democrațiilor noastre”, a subliniat Alain Berset, secretarul general al Consiliului Europei, în prefața studiului.

„Nu putem manifesta nicio atitudine de complacere în lupta pentru abolire. Iar educarea tinerilor este esențială”, a adăugat acesta.

Studiul constată că, în cele 19 țări europene analizate, programele școlare și manualele de istorie includ în mod obișnuit exemple de aplicare a pedepsei cu moartea – de la Codul lui Hammurabi din Babilon până la procesele-spectacol din perioada regimului stalinist în Uniunea Sovietică. Cu toate acestea, ele explică rareori de ce a fost abolită pedeapsa capitală, care au fost argumentele filosofice ale mișcărilor abolitioniste sau rolul instituțiilor internaționale în realizarea acestei schimbări.

Cercetarea mai arată că profesorii abordează adesea subiectul pedepsei cu moartea din proprie inițiativă și și-ar dori mai multe îndrumări și materiale didactice, în special pentru prezentarea abolirii pedepsei capitale dintr-o perspectivă globală.

De ce este importantă abolirea pedepsei cu moartea în prezent?

După cum menționează profesorii Luis Arroyo Zapatero și William Schabas, reprezentanți ai REPECAP, în preambulul studiului:

„Mulți tineri din Europa s-au născut și au crescut într-o lume în care pedeapsa cu moartea este o relicvă a trecutului. Înțelegerea evoluției istorice a pedepsei cu moartea și a procesului de abolire a acesteia oferă numeroase lecții valoroase, nu în ultimul rând în ceea ce privește recunoașterea progreselor înregistrate în domeniul drepturilor și libertăților omului, în general.”

Numărul țărilor care aplică pedeapsa cu moartea la nivel mondial continuă să scadă. Cu toate acestea, numărul execuțiilor în țările care mențin această pedeapsă este în creștere, iar discursurile favorabile pedepsei capitale revin în prim-plan chiar și în Europa.

Din 1997, în niciunul dintre cele 46 de state membre ale Consiliului Europei nu a mai fost executată o condamnare la moarte – o realizare pe care generațiile tinere ar putea ajunge să o considere firească.

Unul dintre profesorii participanți la studiu a subliniat importanța evidențierii faptului că, deși pedeapsa cu moartea este analizată în context istoric, ea continuă să existe din punct de vedere juridic și este aplicată în prezent, de exemplu, în Statele Unite și China.

În mai 2023, pe fondul intensificării discursurilor favorabile pedepsei cu moartea în Europa, liderii Consiliului Europei au decis, în cadrul Summitului de la Reykjavik, să dea un nou impuls activităților organizației privind abolirea pedepsei capitale.

Inițiativa are două obiective: prevenirea reintroducerii pedepsei cu moartea și contribuția la abolirea sa la nivel mondial, în toate locurile și în toate circumstanțele.

Tinerii au avut un rol central în proiectele lansate ulterior, inclusiv prin crearea unei rețele de tineri ambasadori împotriva pedepsei cu moartea. Studiul constituie o componentă importantă a acestor eforturi.

Despre Observatorul pentru Predarea Istoriei în Europa (OHTE)

Observatorul pentru Predarea Istoriei în Europa este un acord parțial extins al Consiliului Europei, înființat în 2020. Acesta promovează educația de calitate în domeniul istoriei ca fundament al culturii democratice.

OHTE elaborează rapoarte generale și tematice privind situația predării istoriei. Studiul de față este prima sa cercetare ad-hoc, realizată în cooperare cu Coordonatorul Consiliului Europei pentru abolirea pedepsei cu moartea.

State membre ale Observatorului (19): Albania, Andorra, Armenia, Cipru, Franța, Georgia, Grecia, Irlanda, Luxemburg, Malta, Muntenegru, Macedonia de Nord, Portugalia, Serbia, Republica Slovacă, Slovenia, Spania, Türkiye și Ucraina.

Stat observator: Republica Moldova.

e-publicații: Zilele europene ale patrimoniului 2026: Patrimoniul în pericol: Revitalizare, Reziliență, Reimaginare

European Heritage Days 2026. Heritage at Risk: Revive, Resist, Reimagine: Brochure / Council of Europe; European Union, 2026. - 26 p. - URL: https://www.europeanheritagedays.com/sites/default/files/2026-03/PREMS%20034226%20GBR%202534%20European%20days%20Brochure%202026%20A4_25032026_1.pdf (accesat: 26.07.2026).

„Patrimoniul în pericol: Revitalizare, Reziliență, Reimaginare” (Heritage at Risk: Revive, Resist, Reimagine) este tema Zilelor Europene ale Patrimoniului 2026, cea mai amplă inițiativă participativă dedicată patrimoniului cultural din Europa, organizată anual de Consiliul Europei și Uniunea Europeană. Tema invită cetățenii, instituțiile culturale și comunitățile locale să reflecteze asupra provocărilor care amenință patrimoniul european și să contribuie activ la protejarea și transmiterea acestuia către generațiile viitoare.

Într-o perioadă marcată de schimbări climatice, urbanizare accelerată, migrație, conflicte armate și transformări digitale, patrimoniul cultural și natural al Europei este supus unor presiuni fără precedent. Nu sunt amenințate doar monumentele istorice și siturile arheologice, ci și patrimoniul viu: tradițiile, meșteșugurile, limbile regionale și minoritare, poveștile transmise din generație în generație și practicile care definesc identitatea comunităților europene.

Trei direcții pentru protejarea patrimoniului

Tema ediției 2026 este construită în jurul a trei concepte-cheie:

Revitalizare (Revive) – readucerea la viață a tradițiilor, meșteșugurilor și patrimoniului aflat în pericol prin ateliere, festivaluri, proiecte educaționale și inițiative comunitare;

Reziliență (Resist) – consolidarea capacității comunităților de a proteja patrimoniul în fața efectelor schimbărilor climatice, dezvoltării urbane necontrolate, conflictelor și altor amenințări contemporane;

Reimaginare (Reimagine) – utilizarea tehnologiilor digitale, a creativității și a cooperării internaționale pentru a face patrimoniul mai accesibil, mai atractiv și mai relevant pentru societatea actuală.

Patrimoniul european în fața noilor provocări

Broșura din acest an analizează principalele riscuri care afectează patrimoniul european. Printre acestea se numără:

• efectele schimbărilor climatice asupra monumentelor istorice, peisajelor culturale și patrimoniului natural;
• impactul digitalizării asupra transmiterii tradițiilor și cunoștințelor între generații;
• presiunea urbanizării și dezvoltării economice asupra siturilor istorice și comunităților locale;
• migrația și conflictele armate, care contribuie la distrugerea patrimoniului și la dispariția unor limbi, tradiții și identități culturale.

Un accent deosebit este pus pe conservarea patrimoniului imaterial și pe protejarea limbilor regionale și minoritare, considerate componente esențiale ale diversității culturale europene și ale memoriei colective.

Patrimoniul – o responsabilitate comună

Publicația prezintă și instrumentele dezvoltate de Consiliul Europei pentru protejarea patrimoniului, precum Convențiile de la Granada, Valletta, Faro și Convenția Europeană a Peisajului, alături de Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, Strategia europeană pentru patrimoniul secolului XXI (Strategy 21), Rețeaua HEREIN și Programul Itinerarelor Culturale ale Consiliului Europei. Totodată, sunt evidențiate programele și inițiativele Uniunii Europene care sprijină conservarea patrimoniului prin cercetare, inovare și cooperare internațională.

70 de idei pentru evenimente dedicate patrimoniului

Un element deosebit de valoros al broșurii îl reprezintă cele 70 de exemple de activități propuse organizatorilor Zilelor Europene ale Patrimoniului. Acestea includ expoziții, tururi ghidate, ateliere de meșteșuguri tradiționale, festivaluri gastronomice, proiecte de istorie orală, activități dedicate limbilor regionale și minoritare, competiții pentru tineri, proiecte digitale, expoziții fotografice, aplicații de realitate augmentată și inițiative de implicare a comunităților locale.

Broșura oferă, de asemenea, recomandări privind colaborarea dintre instituțiile culturale, biblioteci, arhive, muzee, universități, organizații neguvernamentale și comunitățile locale, subliniind că protejarea patrimoniului este o responsabilitate comună.

Un apel la implicare

Mesajul ediției 2026 este unul puternic: patrimoniul nu reprezintă doar mărturia trecutului, ci și fundamentul identității și al viitorului nostru comun. Protejarea patrimoniului înseamnă păstrarea memoriei colective, a diversității culturale și a valorilor europene pentru generațiile următoare.

Prin tema „Patrimoniul în pericol: Revitalizare, Reziliență, Reimaginare”, Zilele Europene ale Patrimoniului 2026 invită fiecare cetățean să descopere, să valorifice și să contribuie la conservarea patrimoniului cultural și natural, transformând această inițiativă într-un adevărat exercițiu european de solidaritate și responsabilitate.

Cuprins

• Introducere
• Patrimoniul în pericol: înțelegerea amenințărilor la adresa patrimoniului cultural
• Limbile regionale și minoritare: o parte esențială a mozaicului cultural al Europei
• Consiliul Europei: protejarea patrimoniului în fața provocărilor contemporane
• Eforturile Uniunii Europene pentru conservarea patrimoniului aflat în pericol
• Conservarea patrimoniului nostru pentru generațiile viitoare
• Cum vă puteți implica
• Idei de evenimente
• Resurse

Zilele europene ale patrimoniului 2026: Acțiuni propuse

Zilele Europene ale Patrimoniului 2026: a XXXIV-a ediție în România:  Monumente Re-înviate Re-înnoite Re-imaginate / Ministerul Culturii. –  [S. l. : s. n.], 2026. – 52 p. - URL: https://www.europeanheritagedays.com/sites/default/files/2026-09/Actiuni%20propuse%20ZEP%202026.pdf

Publicația este elaborată sub egida Ministerului Culturii al României și prezintă ediția din 2026 a Zilelor Europene ale Patrimoniului, desfășurată în România sub tema „Patrimoniul în pericol: Reînvie, Rezistă, Reimaginează”și oferă informații despre tema anului și manifestările organizate în diferite județe. 

Sunt evidențiate principalele amenințări la adresa patrimoniului cultural și natural, între care schimbările climatice, conflictele, presiunile sociale și dezvoltarea excesivă, precum și necesitatea protejării și valorificării patrimoniului material și imaterial.

Publicația subliniază rolul tradițiilor, al limbilor regionale și minoritare, al transmiterii cunoștințelor între generații și al implicării comunităților în păstrarea identității culturale. Sunt prezentate convenții și instrumente ale Consiliului Europei relevante pentru protejarea patrimoniului, precum și exemple de acțiuni și manifestări culturale organizate la nivel local și regional în România.

Documentul constituie o resursă de informare privind diversitatea patrimoniului european și inițiativele de conservare, promovare și transmitere a acestuia către generațiile viitoare.

Din analiza distribuției teritoriale a celor peste 140 de activități:

• Hunedoara se remarcă printr-un program educațional divers, cu implicarea mai multor instituții de învățământ și activități care îi invită pe elevi să cerceteze, să fotografieze și să documenteze patrimoniul.
• Giurgiu propune un program extins, în care patrimoniul este pus în relație cu literatura, cartea, tradițiile, muzica și dansul.
• Botoșani și Buzău pun accent pe memoria locală, documente, povești, patrimoniu arhitectural și transmiterea valorilor culturale.
• Constanța asociază patrimoniul arheologic și muzeal cu ateliere creative, meșteșuguri tradiționale și expoziții.
• Călărași include activități relevante pentru patrimoniul scris, precum transcrierea scrierii vechi și sensibilizarea publicului cu privire la protejarea cărților și documentelor.

Aceste diferențe arată că tema comună europeană este adaptată la specificul local, la colecțiile instituțiilor și la resursele culturale ale comunităților.

Analiza pe teme

A. Patrimoniul arhitectural și monumentele istorice

Conservare și valorificare

Activitățile includ tururi ghidate, vizite la clădiri istorice, cercetarea monumentelor, prezentări despre restaurare și identificarea degradărilor.

Exemple: Vila Florica din Argeș, Palatul Episcopal din Oradea, Palatul Finanțelor, Bastionul Crăișor, Gara Hunedoara și Cula Zătreanu din Vâlcea.

Contribuție posibilă: creșterea vizibilității monumentelor, apropierea publicului de istoria locală și stimularea interesului pentru conservare.

B. Tradiții, meșteșuguri și patrimoniu imaterial

Identitate și continuitate

Portul popular, ceramica, cusăturile, dansurile, muzica tradițională, legendele și obiceiurile sunt prezentate prin expoziții, demonstrații și ateliere.

Exemple: atelierele de meșteșuguri din Constanța, expozițiile de costume populare din Giurgiu și manifestările folclorice din Ialomița.

Contribuție posibilă: transmiterea cunoștințelor, susținerea practicilor tradiționale și consolidarea sentimentului de apartenență la comunitate.

C. Patrimoniul scris, cartea și memoria colectivă

Documentare și acces la cultură

Bibliotecile și instituțiile culturale organizează expoziții de carte veche, prezentări documentare, ateliere de transcriere și activități de recuperare a poveștilor comunității.

Exemple: activitățile Bibliotecii Județene din Botoșani și proiectul „Pagini salvate, comunități regăsite” din Călărași.

Contribuție posibilă: valorificarea colecțiilor, educație documentară și păstrarea memoriei istorice locale.

D. Educația pentru patrimoniu și participarea tinerilor

Învățare activă

Elevii sunt implicați în vizite de studiu, ateliere de fotografie, campanii de conștientizare, documentarea monumentelor și prezentarea tradițiilor locale.

Exemple: „Detectivii de patrimoniu”, „Supereroii Patrimoniului: Misiune de Salvare” și „Tineri ambasadori pentru patrimoniu”, în Hunedoara.

Contribuție posibilă: dezvoltarea competențelor de cercetare și observare, a responsabilității civice și a interesului tinerilor pentru protejarea patrimoniului.

E. Inovare, digitalizare și reinterpretarea patrimoniului

Metode noi de valorificare

Unele activități explorează instrumente digitale, fotografia comparativă, proiecțiile audiovizuale și modalitățile creative de prezentare a patrimoniului.

Exemple: scanarea 3D a Palatului Vulturul Negru din Oradea, expoziția VR din Sălaj și activitățile de documentare fotografică din Hunedoara.

Contribuție posibilă: documentarea mai precisă a unor obiective, diversificarea experienței vizitatorilor și atragerea publicului familiarizat cu tehnologia.

Cine sunt actorii implicați?

Programul arată că Zilele Europene ale Patrimoniului nu sunt organizate exclusiv de muzee sau de direcțiile de cultură. Ele mobilizează o rețea mai largă de instituții și comunități.

Un element important este asocierea dintre instituțiile de patrimoniu și cele de educație. În Hunedoara, de exemplu, activitățile implică mai multe licee și școli, iar unele proiecte presupun observarea degradărilor, documentarea fotografică și formularea unor propuneri de revitalizare.

Acest tip de implicare îi poate transforma pe elevi din simpli vizitatori în participanți activi la documentarea și promovarea patrimoniului.

Categoria actorilor	Roluri vizibile în program
Ministerul Culturii și direcțiile județene pentru cultură	Coordonare, promovare, implicare în activități de protejare și valorificare a patrimoniului
Muzee și memoriale	Expoziții, tururi, ateliere, prezentări istorice și activități de conservare
Biblioteci județene și municipale	Expoziții de carte și documente, lansări, ateliere de lectură și valorificarea colecțiilor
Școli, licee și inspectorate școlare	Educație pentru patrimoniu, vizite de studiu, proiecte ale elevilor și campanii de sensibilizare
Administrații publice locale	Susținerea manifestărilor, accesul la obiective, parteneriate și promovarea patrimoniului local
Asociații și organizații culturale	Ateliere, proiecte comunitare, activități artistice și inițiative de promovare
Cercetători, istorici, arhitecți și specialiști	Conferințe, interpretarea patrimoniului, documentare și prezentarea practicilor de conservare
Artiști, meșteșugari și ansambluri culturale	Transmiterea tradițiilor prin demonstrații, expoziții, muzică și dans
Edituri, autori și alți parteneri	Târguri și lansări de carte, prezentări și activități de promovare culturală

CoE: e-publicații 2026: Raportul de activitate al Comitetului consultativ al Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale

 Advisory Committee on the Framework Convention for the Protection of National Minorities. 15th activity report covering the period from 1 June 2024 to 31 May 2026 / Council of Europe. – Strasbourg : Council of Europe, 2026. – 53 p. – URL: https://rm.coe.int/15th-acfc-activity-report-en-final/48802dc72b (accesat la 24.09.2026).

Al 15-lea raport de activitate al Comitetului consultativ al Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, care acoperă perioada 1 iunie 2024 – 31 mai 2026.

Raportul acoperă perioada 1 iunie 2024 – 31 mai 2026 și prezintă principalele evoluții, activități și provocări privind protecția drepturilor persoanelor care se identifică cu minorități naționale în Europa.

Potrivit Comitetului consultativ, ultimii doi ani au fost marcați de provocări tot mai mari pentru drepturile minorităților naționale. Intensificarea tensiunilor geopolitice și declinul multilateralismului au creat un context favorabil instrumentalizării relațiilor interetnice și politizării drepturilor minorităților. Printre cele mai preocupante tendințe identificate se numără creșterea ostilității față de minoritățile naționale, apariția sau consolidarea unor ierarhii între grupurile minoritare, excluderea persistentă și discriminarea romilor și a nomazilor (Travellers), diminuarea resurselor financiare destinate politicilor de incluziune, precum și lipsa unor date fiabile privind situația diferitelor comunități.

În același timp, Comitetul consultativ evidențiază eforturile pozitive depuse de numeroase state părți la Convenția-cadru. Acestea au adoptat măsuri pentru consolidarea cadrului juridic și a politicilor publice, sprijinirea limbilor și culturilor minoritare, promovarea participării reprezentanților minorităților și menținerea unui dialog constructiv cu aceștia. Comitetul consideră că asemenea practici pot inspira progrese și în alte state și demonstrează că, chiar într-un context dificil, protecția drepturilor minorităților poate fi consolidată prin angajament instituțional și implicarea autentică a tuturor actorilor.

Raportul atrage atenția asupra faptului că persoanele care se identifică cu minorități naționale se confruntă tot mai frecvent cu ostilitate și retorică polarizantă, inclusiv din partea unor persoane cu funcții publice și a grupurilor care promovează discursuri de ură. Sunt semnalate persistența unor ierarhii între minorități, justificarea unor discursuri de excludere și acordarea unui tratament preferențial anumitor minorități în baza unor acorduri bilaterale, în detrimentul unei protecții bazate pe mecanismele multilaterale de drepturile omului. Comitetul avertizează că asemenea evoluții pot alimenta diviziunile sociale și tensiunile dintre state și pot afecta în special grupurile care nu dispun de un „stat înrudit”, precum romii și nomazii.

Un alt aspect important îl constituie restrângerea spațiului civic și diminuarea mecanismelor democratice de protecție. Potrivit raportului, persoanele care se identifică cu minorități naționale pot deveni mai reticente în a-și declara liber apartenența și în a participa pe deplin la viața socială, economică și politică. Prezentarea protecției drepturilor minorităților drept un privilegiu, precum și campaniile de dezinformare și manipulare îndreptate împotriva acestora pot afecta coeziunea socială și fundamentul democratic al societății.

O atenție deosebită este acordată situației romilor și nomazilor, care continuă să se confrunte cu discriminare și stigmatizare și cu bariere în domenii precum educația, ocuparea forței de muncă, locuirea, sănătatea și participarea la viața publică.

Raportul subliniază, de asemenea, importanța asigurării unor resurse financiare stabile, suficiente și previzibile pentru politicile de combatere a discriminării și de protecție a minorităților. În contextul instabilității internaționale, al războaielor și al presiunilor economice, resursele publice sunt tot mai mult orientate spre apărare, securitate și situații de urgență, iar finanțarea pe termen scurt, bazată predominant pe proiecte, nu poate înlocui soluțiile structurale și durabile.

Disponibilitatea unor date fiabile este considerată esențială pentru identificarea nevoilor specifice ale persoanelor care se identifică cu minorități naționale, elaborarea politicilor publice și evaluarea impactului acestora. Comitetul atrage atenția însă asupra diminuării informațiilor privind apartenența etnică, lingvistică și religioasă, pe fondul transformării modalităților tradiționale de realizare a recensămintelor și al extinderii sistemelor bazate pe registre.

În domeniul digital, raportul evidențiază atât oportunitățile, cât și riscurile tehnologiilor noi și ale inteligenței artificiale. Digitalizarea poate facilita accesul la conținut în limbile minoritare și poate contribui la diversificarea vocilor prezente în spațiul public, însă prejudecățile algoritmice, stereotipurile și inegalitățile existente pot fi, la rândul lor, amplificate prin utilizarea tehnologiilor digitale.

Republica Moldova este menționată în contextul mecanismului de monitorizare a Convenției-cadru. Comitetul consultativ a primit raportul național al Republicii Moldova la 1 aprilie 2025, în cadrul celui de-al șaselea ciclu de monitorizare. În perioada analizată a avut loc, la 13 decembrie 2024, o activitate de monitorizare ulterioară (follow-up) pentru Republica Moldova, în cadrul celui de-al cincilea ciclu de monitorizare.

Raportul consemnează, de asemenea, că Republica Moldova a semnat Convenția-cadru la 13 iulie 1995, a ratificat-o la 20 noiembrie 1996, iar aceasta a intrat în vigoare pentru Republica Moldova la 1 februarie 1998. Republica Moldova este, astfel, parte la Convenția-cadru și participă la mecanismul de monitorizare instituit în temeiul acesteia.

Este important de precizat că prezentul raport este un raport de activitate al Comitetului consultativ și nu constituie o evaluare detaliată a situației minorităților naționale din Republica Moldova. Informațiile referitoare la Moldova sunt prezentate în principal în contextul ciclurilor de monitorizare, al dialogului de urmărire și al aplicării Convenției-cadru.

În concluzie, Comitetul consultativ reafirmă că protecția drepturilor persoanelor care se identifică cu minorități naționale reprezintă o componentă esențială a securității democratice și a unor societăți incluzive și coezive. În viziunea Comitetului, protejarea acestor drepturi trebuie să facă parte din eforturile mai ample de consolidare a democrației în Europa, inclusiv în cadrul inițiativei Consiliului Europei „New Democratic Pact for Europe”.

CoE: e-publicații 2026: Acțiunea tinerilor pentru climă: compendiu de practici

Bacalso, Cristina. Youth action for climate: compendium of practices / Cristina Bacalso, Pablo Morente-Acale, Enrique Hernández-Diez ; edited and co-ordinated by Lana Pasic ; EU–Council of Europe Youth Partnership. – Strasbourg : EU–Council of Europe Youth Partnership, 2026. – 30 p. – URL: https://pjp-eu.coe.int/documents/42128013/47261953/Compedium_youth+action+for+climate.pdf/67c91ddf-0f45-5522-b917-b3dbe5fe16c4?t=1768309055124 (accesat: 20.09.2026)

Criza climatică este una dintre cele mai mari provocări ale timpurilor noastre, amenință sănătatea, mijloacele de trai și democrațiile noastre.

„Acțiunea tinerilor pentru climă: compendiu de practici” prezintă o selecție de exemple inspirate de activism condus de tineret și advocacy care reacționează la criza climatică, arătând cum tinerii continuă să acționeze în fața provocărilor ecologice tot mai mari. Publicația este elaborată ca o continuare a simpozionului Parteneriatului pentru tineret „Young people, democracy and climate action”, desfășurat în perioada 24–26 septembrie 2024, la Centrul European pentru Tineret din Strasbourg.

Compendiul pornește de la constatarea că, deși protestele climatice de amploare ale tinerilor nu mai beneficiază de aceeași vizibilitate ca în anii 2018–2021, acțiunea climatică a tinerilor nu a dispărut, ci își schimbă formele. Inițiativele se desfășoară în prezent prin advocacy, educație non-formală, litigii climatice, implicare comunitară, participare la negocieri internaționale și dezvoltarea unor rețele de tineri.

Cele zece practici analizate sunt grupate în cinci domenii:

• dimensiunea globală a acțiunii climatice, inclusiv implicarea tinerilor în procese juridice și negocieri internaționale;
• sănătatea mintală a tinerilor, cu accent pe eco-anxietate, emoțiile climatice și reziliență;
• litigiile climatice, prin care tinerii utilizează instrumente juridice pentru a revendica drepturi legate de mediu și climă;
• activismul local, care pornește de la problemele concrete ale comunităților și dezvoltă participarea civică;
• vulnerabilitățile multiple, evidențiind situația tinerilor afectați simultan de schimbările climatice, sărăcie, migrație, conflicte sau alte forme de insecuritate.

Printre exemplele prezentate se numără World’s Youth for Climate Justice, care a contribuit la campania pentru obținerea unui aviz consultativ al Curții Internaționale de Justiție privind schimbările climatice și drepturile omului, precum și Youth Negotiators Academy, care pregătește tineri pentru participarea la negocierile internaționale privind clima.

Un alt capitol este dedicat eco-anxietății și sănătății mintale. Sunt prezentate inițiative care oferă tinerilor spații sigure de discuție, sprijin de grup și individual, resurse educaționale, exerciții și formare pentru lucrători de tineret. Publicația subliniază importanța abordării sănătății mintale ca parte a unei participări civice și a unei acțiuni climatice sustenabile.

În domeniul litigiilor climatice, compendiul prezintă activitatea Center for International Environmental Law și Youth and Environment Europe, inclusiv Youth Climate Law Hub, care oferă tinerilor sprijin juridic, formare și o comunitate de practică pentru inițiativele de litigii de mediu.

Exemplele de activism local din Irlanda și programul Active Citizens al British Council demonstrează cum problemele concrete din comunitate – de la calitatea apei până la reducerea risipei alimentare – pot deveni puncte de plecare pentru participarea civică și implicarea tinerilor în probleme mai largi de justiție climatică.

Ultima temă analizează situațiile în care criza climatică se intersectează cu alte vulnerabilități. Sunt prezentate, între altele, acțiunile conduse de tineri ale Crucii Roșii și Rețelei Refugees for Climate Action, în care tineri refugiați participă activ la inițiative privind clima și mediul.

În concluzie, publicația arată că acțiunea climatică a tinerilor se transformă rapid, iar activismul contemporan combină protestul cu educația, participarea civică, acțiunea juridică, inițiativele comunitare și cooperarea internațională. Autorii subliniază, totodată, importanța educației non-formale, a colaborării dintre organizațiile internaționale și organizațiile de tineret, precum și necesitatea unor resurse și a unei profesionalizări mai mari pentru susținerea acestor inițiative.

Cuprins

Introducere – p. 6

Dimensiunea globală a implicării în abordarea crizei climatice – p. 8
• World Youth for Climate Justice: Avizul consultativ al CIJ privind schimbările climatice și drepturile omului – p. 8
• Youth Negotiators Academy: Programul pentru tineri negociatori în domeniul climei – p. 10

Sănătatea mintală a tinerilor în contextul crizei climatice – p. 12
• Youth and Environment Europe: Abordarea eco-anxietății – p. 12
• Tunne ry, Nyyti ry și MIELI Mental Health Finland: Criza ecologică, viitorul nostru și sănătatea mintală – p. 14

Implicarea tinerilor în abordarea crizei climatice prin litigii climatice – p. 16
• Center for International Environmental Law: tineri implicați în activism juridic – p. 16
• Youth and Environment Europe: Youth Climate Law Hub – p. 17

Implicarea tinerilor în abordarea crizei climatice prin activism local – p. 20
• National Youth Council of Ireland – Future Generations: Climate Justice Project – p. 20
• British Council: Programul Active Citizens – p. 22

Vulnerabilități multiple și relația acestora cu criza climatică – p. 25
• Red Cross and Red Crescent Societies: strategie privind acțiunile climatice conduse de tineri în Spania – p. 25
• United Nations High Commissioner for Refugees: Rețeaua Refugees for Climate Action – p. 26

Concluzii – p. 28

Referințe – p. 30