CoE: e-publicații: Statistici Penale Anuale SPACE II - 2025: Sistemele de probațiune

Aebi, Marcelo F. Council of Europe Annual Penal Statistics SPACE I - 2025: Persons under the supervision of probation agencies / Marcelo F. Aebi, Ignacio Cid Pozo. - Strasbourg: Council of Europe; University of Lausanne, 2026. - 123 p.  [Resursă electronică] URL: https://wp.unil.ch/space/files/2026/07/260630_space-ii_report-2025-.pdf  (accesat: 09.07.2026)

Aebi, Marcelo F. Probation and Prisons in Europe 2025: Key Findings of the SPACE II survey / Marcelo F. Aebi, Ignacio Cid-Pozo, Edoardo Cocco. - Strasbourg: Council of Europe; University of Lausanne, 2026. - 17 p. [Resursă electronică] URL: https://wp.unil.ch/space/files/2026/07/260708_key-findings-space-ii_probation-europe-2025.pdf (accesat: 09.07.2026)

Statisticile penale SPACE II (2025): utilizarea sancțiunilor și măsurilor comunitare continuă să crească în Europa

Potrivit celor mai recente statistici penale anuale ale Consiliului Europei privind persoanele aflate sub supravegherea serviciilor de probațiune (studiul SPACE II 2025), publicate astăzi, utilizarea sancțiunilor și măsurilor comunitare – care permit persoanelor condamnate să rămână în comunitate și reprezintă alternative la detenție – continuă să crească în Europa, deși într-un ritm moderat.

Probațiunea se extinde pe fondul supraaglomerării penitenciarelor

Între ianuarie 2024 și ianuarie 2025, numărul total al persoanelor aflate sub supravegherea serviciilor de probațiune a crescut cu 2,7% în cele 32 de servicii de probațiune care au raportat date pentru ambii ani.

În același timp, aproape jumătate dintre sistemele penitenciare europene sunt supraaglomerate sau funcționează aproape de capacitatea maximă, potrivit statisticilor anuale privind populația penitenciară (SPACE I 2025), publicate de Consiliul Europei în luna mai.

Studiul SPACE II cuprinde date furnizate de 48 de servicii de probațiune din 46 de state membre ale Consiliului Europei privind persoanele supuse sancțiunilor sau măsurilor comunitare, inclusiv alternativelor la privarea de libertate, precum:

• monitorizarea electronică;
• munca în folosul comunității;
• arestul la domiciliu;
• programele de tratament;
• regimul de semilibertate;
• liberarea condiționată.

Alternativele la detenție rămân un obiectiv al Consiliului Europei

Consiliul Europei – prin intermediul Comitetului Miniștrilor și al altor organisme, inclusiv Comitetul pentru prevenirea torturii (CPT) – promovează de mult timp utilizarea alternativelor la detenție, deoarece acestea pot facilita reintegrarea socială a persoanelor condamnate și pot contribui la funcționarea mai eficientă a sistemelor penitenciare.

Normele europene privind sancțiunile și măsurile comunitare încurajează guvernele să le utilizeze într-un mod echitabil și proporțional, ținând seama atât de gravitatea infracțiunii, cât și de profilul persoanei condamnate.

În timp ce sistemele penitenciare raportează, în mod constant, numărul persoanelor încarcerate, iar majoritatea serviciilor de probațiune contabilizează persoanele aflate sub supraveghere indiferent de numărul măsurilor aplicate, unele servicii utilizează alte unități de evidență, precum cazuri, dosare sau ordine judiciare. În aceste situații, un dosar poate include mai multe persoane, iar aceeași persoană poate fi înregistrată de mai multe ori dacă face obiectul mai multor măsuri.

Ratele probațiunii diferă considerabil între state

La 31 ianuarie 2025, un total de 1 433 011 persoane se aflau sub supravegherea celor 36 de servicii de probațiune care au raportat numărul persoanelor monitorizate, ceea ce corespunde unei rate mediane europene de 154 de persoane aflate în probațiune la 100 000 de locuitori.

Ratele probațiunii diferă semnificativ între statele europene, reflectând diversitatea sistemelor și practicilor de justiție penală.

În ianuarie 2025, cele mai ridicate rate au fost înregistrate în:

• Polonia – 652 persoane la 100 000 de locuitori;
• Türkiye – 495;
• Georgia – 468;
• Armenia – 430;
• Albania – 387;
• Republica Moldova – 320;
• Anglia și Țara Galilor (Regatul Unit) – 276;
• Letonia – 267;
• Italia – 232.

Patru dintre cele cinci servicii de probațiune cu cele mai reduse rate se află în regiunea Balcanilor, unde aceste servicii au fost create relativ recent.

Cele mai mici rate au fost raportate în:

• Muntenegru (16);
• Grecia (21);
• Macedonia de Nord (31);
• Elveția (44);
• Serbia (47);
• Bulgaria (48);
• Finlanda (72);
• Islanda (86);
• Croația (89).

Ratele bazate pe măsuri de probațiune

În cazul celor 24 de sisteme care raportează și/sau exclusiv numărul măsurilor de probațiune, cele mai ridicate rate au fost înregistrate în:

• Polonia (726 la 100 000 de locuitori);
• Belgia (628);
• Georgia (518);
• Armenia (479);
• Republica Moldova (384);
• România (338).

Cele mai reduse rate au fost raportate în:

• Macedonia de Nord (31);
• Norvegia (38);
• Spania (administrația de stat) (39);
• Croația (89).

Evoluția populației aflate în probațiune

Luând în considerare statele cu peste 500 000 de locuitori care au furnizat date atât pentru 31 ianuarie 2024, cât și pentru 31 ianuarie 2025, indiferent de metoda de raportare (persoane, cazuri sau ordine), 18 jurisdicții au înregistrat creșteri ale ratei probațiunii.

Cele mai importante creșteri au fost raportate în:

• Armenia (+65%);
• Macedonia de Nord (+63%);
• Croația (+14%);
• Serbia (+12%);
• Suedia (+9%);
• Catalonia (Spania) (+9%);
• Türkiye (+8%);
• Azerbaidjan (+7%);
• Irlanda (+5%).

Scăderi semnificative au fost înregistrate în:

• Muntenegru (-33%);
• Georgia (-22%);
• Albania (-21%);
• Scoția (Regatul Unit) (-19%);
• Estonia (-18%);
• Cipru (-15%);
• Lituania (-8,7%).

Nu există o rată „ideală” a probațiunii

Potrivit profesorului Marcelo Aebi, coordonatorul echipei de cercetare SPACE din cadrul Universității din Lausanne:

„Nu există o «formulă magică» pentru a determina o rată adecvată a persoanelor aflate în probațiune într-o anumită jurisdicție. Alternativele la detenție urmăresc integrarea socială a persoanelor condamnate prin menținerea lor în comunitate. În consecință, rata probațiunii nu poate fi interpretată fără a fi comparată cu rata populației penitenciare.”

În jurisdicțiile cu peste 500 000 de locuitori care utilizează persoana ca unitate de raportare, cele mai ridicate rapoarte între persoanele aflate în probațiune și deținuți (la 100 deținuți) au fost înregistrate în:

• Armenia (492);
• Polonia (344);
• Țările de Jos (313).

Cele mai reduse rapoarte au fost în:

• Muntenegru (7,8);
• Grecia (19);
• Macedonia de Nord (21), situație explicată probabil prin dezvoltarea relativ recentă a serviciilor de probațiune.

În ianuarie 2025, în 28 dintre cele 36 de jurisdicții analizate (aproximativ 78%), rata persoanelor aflate în probațiune a fost mai mare decât rata persoanelor aflate în detenție.

Excepțiile au fost:

• Muntenegru;
• Grecia;
• Macedonia de Nord;
• Elveția;
• Serbia;
• Bulgaria;
• Croația;
• Azerbaidjan,

unde rata deținuților la 100 000 de locuitori a depășit rata persoanelor aflate sub supravegherea serviciilor de probațiune.

Femeile și cetățenii străini în sistemul de probațiune

Femeile au reprezentat 10,7% din totalul persoanelor aflate în probațiune, comparativ cu 5,4% din populația penitenciară. Această diferență poate reflecta atât particularitățile tipurilor de infracțiuni comise de femei și bărbați, cât și diferențe în practicile de condamnare și liberare, femeile fiind proporțional mai frecvent supuse măsurilor comunitare decât detenției.

Cetățenii străini au reprezentat aproximativ unul din zece beneficiari ai măsurilor de probațiune în statele care raportează numărul persoanelor supravegheate. Această pondere este mai redusă decât cea înregistrată în penitenciare (17%), posibil și din cauza condițiilor privind domiciliul sau reședința necesare pentru accesul la măsurile de probațiune.

Mai mult

Informații suplimentare:

Statistici Penale Anuale ale Consiliului Europei

CoE: e-publicații: Statistici Penale Anuale SPACE I - 2025: Populația din închisori

Aebi, Marcelo F. Council of Europe Annual Penal Statistics SPACE I - 2025: Prison Populations / Marcelo F. Aebi, Edoardo Cocco. - Strasbourg: Council of Europe; University of Lausanne, 2026. - 133 p.  [Resursă electronică] URL: https://wp.unil.ch/space/files/2026/06/260626_rapport-space-i-2025.pdf  (accesat: 09.07.2026)

Aebi, Marcelo F. Prisons and Prisoners in Europe 2025: Key Findings of the SPACE I survey / Marcelo F. Aebi, Edoardo Cocco. - Strasbourg: Council of Europe; University of Lausanne, 2026. - 43 p. [Resursă electronică] URL: https://wp.unil.ch/space/files/2026/06/260626_key-findings-space-i_prisons-europe-2025.pdf (accesat: 09.07.2026)

Noile statistici penale anuale privind populația penitenciarelor (SPACE I), publicate de Consiliul Europei pentru anul 2025, arată că numeroase state europene nu reușesc să soluționeze problema gravă a supraaglomerării penitenciarelor. În multe alte țări, penitenciarele funcționează aproape de capacitatea maximă, ca urmare a creșterii numărului de persoane private de libertate în ultimii ani. Totodată, studiul indică o creștere a ponderii deținuților vârstnici, ceea ce ar putea genera provocări operaționale și de politici publice pentru sistemele penitenciare în viitor, precum și o ușoară creștere a proporției femeilor aflate în detenție.

La nivel european, numărul deținuților raportat la 100 de locuri disponibile în penitenciare a crescut de la 94,7 la 95,2 în perioada 31 ianuarie 2024 – 31 ianuarie 2025, existând însă diferențe semnificative între state. Dintre țările cu peste 500 000 de locuitori, 14 sisteme penitenciare au raportat un număr de deținuți mai mare decât capacitatea disponibilă.

Numărul sistemelor penitenciare afectate de supraaglomerare severă a crescut de la șase în ianuarie 2024 la nouă în ianuarie 2025:

• Turcia și Franța (131 deținuți la 100 de locuri);
• Croația (123);
• Italia (121);
• Malta (118);
• Cipru (117);
• Ungaria (115);
• Belgia (114);
• Irlanda (112).

Alte cinci sisteme penitenciare au raportat o supraaglomerare moderată:

• Finlanda (110);
• Grecia (108);
• Scoția (Regatul Unit) (106);
• Macedonia de Nord (104);
• Suedia (103).

În plus, nouă sisteme penitenciare funcționau la capacitate maximă sau foarte aproape de aceasta:

• România (100);
• Portugalia (99);
• Azerbaidjan (98);
• Anglia și Țara Galilor (Regatul Unit) (96);
• Serbia (96);
• Cehia (95);
• Țările de Jos (95);
• Danemarca (95);
• Elveția (95).

Populația penitenciară europeană depășește 1,1 milioane de persoane

La 31 ianuarie 2025, în cele 51 de sisteme penitenciare ale statelor membre ale Consiliului Europei se aflau în detenție 1 107 921 de persoane, ceea ce corespunde unei rate mediane de încarcerare de 110 deținuți la 100 000 de locuitori.

În statele cu peste un milion de locuitori care au furnizat date atât pentru 2024, cât și pentru 2025, rata mediană europeană a rămas stabilă, la 115 deținuți la 100 000 de locuitori.

Cele mai mari creșteri ale ratei de încarcerare între ianuarie 2024 și ianuarie 2025 au fost înregistrate în:

• Turcia (+29%);
• Muntenegru (+22%);
• Luxemburg (+20%);
• Suedia (+15%);
• Grecia (+14%);
• Croația (+11%);
• Federația Bosniei și Herțegovinei (+8,2%);
• Letonia (+8%);
• Finlanda (+7,2%);
• Franța (+6,6%);
• Catalonia (Spania) (+6,4%);
• Armenia (+5,8%);
• Ungaria (+5,3%).

Scăderi importante au fost înregistrate doar în:

• Ucraina (-18%);
• Slovacia (-16%);
• Georgia (-11%);
• Estonia (-9,8%);
• Polonia (-6%).

Țările cu cele mai ridicate rate de încarcerare au fost:

• Turcia – 458 deținuți la 100 000 de locuitori;
• Azerbaidjan – 271;
• Republica Moldova – 245;
• Georgia – 232;
• Ungaria – 206;
• Muntenegru – 200;
• Albania – 192;
• Polonia – 189;
• Letonia – 189;
• Cehia – 178;
• Serbia – 174;
• Lituania – 154;
• Slovacia – 151.

Rate ridicate au fost înregistrate și în:

• Scoția (Regatul Unit) – 148;
• Macedonia de Nord – 146;
• Anglia și Țara Galilor – 141.

Un sfert dintre deținuți se aflau în arest preventiv

La nivel european, un deținut din patru se afla în arest preventiv în ianuarie 2025. Acest tip de detenție influențează în mod semnificativ gradul de ocupare al penitenciarelor, însă distribuția sa nu urmează un model regional clar.

Cele mai ridicate proporții au fost înregistrate în:

• Albania (62%);
• Muntenegru (53%);
• Armenia (52%);
• Elveția (49%);
• Țările de Jos (45%).

Cele mai reduse proporții au fost raportate în:

• Bulgaria (7%);
• Cehia (8,2%);
• Polonia (11%);
• România (12%);
• Slovacia și Lituania (13%).

Ponderea cetățenilor străini diferă considerabil între state

Ponderea cetățenilor străini în populația penitenciară variază semnificativ între state, ca urmare a diferențelor privind migrația, cadrul legislativ și contextul geopolitic.

La nivel european, 17% dintre deținuți erau cetățeni străini. În medie, 27% dintre deținuții străini erau cetățeni ai Uniunii Europene, reflectând mobilitatea și libertatea de circulație în spațiul UE.

Cele mai ridicate ponderi ale cetățenilor străini au fost înregistrate în:

• Luxemburg (78%);
• Elveția (73%);
• Cipru (54%);
• Austria (53%);
• Slovenia (52%);
• Catalonia (Spania) (52%);
• Grecia (52%);
• Malta (51%);
• Germania (47%);
• Belgia (43%).

Cele mai reduse proporții au fost raportate în:

• România (1,1%);
• Republica Moldova (1,9%);
• Azerbaidjan (2,2%).

Provocarea îmbătrânirii populației penitenciare

Vârsta medie a deținuților în Europa a fost de 39 de ani, existând diferențe importante între state.

Cele mai ridicate vârste medii au fost înregistrate în:

• Italia și Portugalia (42 ani);
• Muntenegru, Estonia și Serbia (41 ani).

Cele mai tinere populații penitenciare au fost în:

• Republica Moldova (30 ani);
• Suedia (34 ani);
• Franța, Cipru și Danemarca (35 ani).

Studiul arată o creștere graduală a ponderii persoanelor vârstnice aflate în detenție:

• 2,5% în ianuarie 2020;
• 2,9% în ianuarie 2025.

Deși această categorie rămâne relativ redusă, raportul atrage atenția asupra provocărilor generate de nevoile medicale complexe, bolile cronice, declinul cognitiv și mobilitatea redusă ale persoanelor în vârstă.

Cele mai mari ponderi ale deținuților de 65 de ani și peste au fost în:

• Croația (10,8%);
• Serbia (7,2%);
• Slovenia (5,7%);
• Bulgaria (5,2%);
• Italia (5,1%).

În categoria 50–64 de ani, cele mai ridicate ponderi au fost în:

• Slovacia (28%);
• Italia (24%);
• Macedonia de Nord (22%);
• Portugalia (21%);
• Spania (administrația de stat) (20%).

Femeile în penitenciare

Ponderea femeilor în populația penitenciară europeană a crescut de la 4,8% la 5,2% între ianuarie 2024 și ianuarie 2025, ceea ce reprezintă o creștere totală de 8,9% în statele cu peste un milion de locuitori. Evoluția ar putea reflecta schimbări în practicile de condamnare, tipologia infracțiunilor și utilizarea alternativelor la detenție.

Cele mai ridicate ponderi au fost înregistrate în:

• Ungaria (8,8%);
• Cehia (8,6%);
• Malta (8%);
• Suedia (7,9%).

Cele mai reduse proporții au fost în:

• Albania (1,6%);
• Armenia (2,6%);
• Muntenegru (2,8%);
• Azerbaidjan (3,1%).

Infracțiunile pentru care execută pedepse deținuții

Infracțiunile legate de droguri au rămas cele mai frecvente motive pentru executarea pedepselor privative de libertate (17,3%), urmate de furt (12,1%).

Aproximativ o treime dintre persoanele condamnate executau pedepse pentru infracțiuni violente:

• omor sau tentativă de omor (10,9%);
• viol și alte infracțiuni sexuale (8,6%);
• vătămare corporală (6,3%);
• tâlhărie (6,1%).

La nivel european:

• 2,7% dintre deținuți executau pedepse pentru infracțiuni rutiere;
• 2,7% pentru infracțiuni economice sau financiare.

Mai mult

Informații suplimentare:

Statistici Penale Anuale ale Consiliului Europei

CoE: e-publicații: Statistici Penale Anuale SPACE I - 2024: Populația din închisori

Aebi, Marcelo F. Council of Europe Annual Penal Statistics SPACE I - 2024: Prison Populations / Marcelo F. Aebi, Edoardo Cocco. - Strasbourg: Council of Europe; University of Lausanne, 2025. - 132 p.  [Resursă electronică] URL: https://wp.unil.ch/space/files/2025/07/250715_rapport-space-i-2024_compressed.pdf   [Accesat la 19.07.20245]

Aebi, Marcelo F. Prisons and Prisoners in Europe 2024: Key Findings of the SPACE I survey / Marcelo F. Aebi, Edoardo Cocco. - Strasbourg: Council of Europe; University of Lausanne, 2025. - 42 p. [Resursă electronică] URL: https://wp.unil.ch/space/files/2025/07/250715_key-findings-space-i_prisons-europe-2024_full.pdf   [Accesat la 19.07.20245]

Supraaglomerarea penitenciarelor rămâne o provocare majoră pentru o treime dintre administrațiile penitenciare din Europa, potrivit Statisticilor Penale Anuale privind Populația Penitenciară (SPACE I) pentru anul 2024, publicate de Consiliul Europei (a se vedea și principalele constatări).

În ansamblu, în perioada 31 ianuarie 2023 – 31 ianuarie 2024, numărul deținuților la 100 de locuri disponibile a crescut de la 93,5 la 94,9, cu variații semnificative între țări. În țările cu o populație de peste 500.000 de locuitori, 15 administrații penitenciare au raportat un număr mai mare de deținuți decât locuri disponibile. Șase țări se confruntă cu o supraaglomerare severă: Slovenia (134 deținuți/100 locuri), Cipru (132), Franța (124), Italia (118), România (116) și Belgia (113).

Alte opt administrații au raportat o supraaglomerare moderată: Croația (110), Irlanda (105), Suedia (105), Ungaria (104), Azerbaidjan (103), Finlanda (103), Turcia (102) și Macedonia de Nord (101). De asemenea, administrațiile penitenciare din Scoția (100) și Anglia și Țara Galilor (98), precum și Serbia (98), operează la sau aproape de capacitate maximă, unde mici variații în numărul de admitere pot conduce la supraaglomerare.

La 31 ianuarie 2024, 1.021.431 de deținuți se aflau în detenție în cele 51 de administrații penitenciare ale statelor membre ale Consiliului Europei. Rata mediană a populației penitenciare la nivel continental era de 105 deținuți la 100.000 de locuitori. În țările cu peste un milion de locuitori care au furnizat date pentru 2023 și 2024, această rată a scăzut ușor, de la 116,2 la 115,1 (-0,9%).

13 administrații penitenciare au înregistrat o creștere semnificativă a ratei populației carcerale în perioada analizată, în țările cu o populație de peste 500.000 locuitpri:  Slovenia (+25,4%), Suedia (+15,5%), Malta (+11,1%), Serbia (+9,4%), Croația (+8,3%), Azerbaidjan (+8,3%), Italia (+7,8%), Albania (+7,5%), Irlanda de Nord (Regatul Unit) (+6,9%), Belgia (+6,8%), Scoția (Regatul Unit) (+6,7%), Anglia și Țara Galilor (Regatul Unit) (+6,4%) și Irlanda (+5,4%).

Scăderi importante s-au înregistrat în: Bulgaria și Luxemburg (-14,5%), Turcia (-12,9%), Estonia (-12%), Lituania (-9,4%) și Ungaria (-7,3%), în timp ce în 24 de administrații penitenciare, rata a rămas stabilă.

Țările cu cele mai ridicate rate de încarcerare erau:

• Turcia (356 deținuți/100.000 locuitori)
• Azerbaidjan (264)
• Georgia (261)
• Republica Moldova (235)
• Polonia (202)
• Ungaria (195)
• Albania (192)
• Cehia (180)
• Slovacia (179)
• Serbia (177)
• Letonia (175)
• Muntenegru (164)

Alte țări cu rate ridicate: Lituania (158), Regatul Unit (Anglia și Țara Galilor) (145), Macedonia de Nord (143).

„Supraaglomerarea afectează grav condițiile de viață ale persoanelor private de libertate și eforturile de reintegrare. Datele arată că perioadele mai scurte de detenție corelează cu rate mai reduse ale populației carcerale. Deși există excepții, această relație evidențiază rolul crucial al duratei pedepsei în gestionarea supraaglomerării. Pe lângă promovarea sancțiunilor alternative, reducerea duratei pedepselor – în special pentru infracțiuni non-violente – poate fi o soluție eficientă”, a declarat profesorul Marcelo Aebi, coordonatorul echipei de cercetare SPACE, Universitatea din Lausanne.

Structura infracțiunilor:

• Infracțiuni violente: ~33% din total, incluzând omor (11,9%), infracțiuni sexuale (8,7%), agresiune (6,7%) și tâlhărie (6,3%)
• Infracțiuni legate de droguri: 16,7%
• Furt: 12,3%
• Infracțiuni rutiere: 2,9%
• Infracțiuni economico-financiare: 2,4%

Detenția preventivă reprezenta 26% din populația carcerală. Cele mai mari proporții s-au înregistrat în:

Albania (58%), Armenia (53%), Muntenegru (47%), Luxemburg (47%), Elveția (46%), Țările de Jos (46%), Malta (42%), Croația (41%), Slovenia (40%) și Irlanda de Nord (39%).

Cele mai scăzute proporții: Bulgaria (5%), Cehia (8%), Polonia (11%), Lituania (12%), Macedonia de Nord (12%) și România (13%).

Cetățenii străini reprezentau o parte substanțială a populației penitenciare, dar distribuția lor era foarte inegală între țări, din cauza fluxurilor migratorii, a cadrelor juridice și a geografiei geopolitice. Per total, în Europa, 16% dintre deținuții din închisorile europene erau cetățeni străini.

 Proporții mari se regăsesc în:

• Luxemburg (75%)
• Elveția (72%)
• Cipru (58%)
• Grecia (54%)
• Austria (53%)
• Malta (52%)
• Catalonia – Spania (50%)
• Germania (49%)
• Slovenia (48%)
• Belgia (41%)

Cele mai mici proporții: România (1,1%) și Republica Moldova (1,3%).

Vârsta medie a deținuților în Europa era de 37 de ani. Cele mai tinere populații carcerale s-au înregistrat în Lituania (32), Suedia și Catalonia (34), Danemarca și Franța (35). Cele mai în vârstă: Georgia (44), Italia, Portugalia, Republica Srpska (42), Estonia (41).

Femeile reprezintă 4,9% din totalul deținuților – un procent relativ constant. Proporții mai ridicate: Cehia (8,8%), Ungaria (8,4%), Finlanda (8%). Cele mai scăzute: Albania și Georgia (1,4%), Croația (2,1%).

Datele provin din sondajul anual SPACE I, realizat de Universitatea din Lausanne pentru Consiliul Europei. Acesta colectează date de la administrațiile penitenciare ale celor 46 de state membre. Informațiile se referă, cu excepții specificate, la data de 31 ianuarie 2024.

Informații suplimentare:

• Baza de date: Statistici penale anuale
• CoE: e-publicații: Statistici Penale Anuale SPACE I - 2023: Populația din închisori
• CoE: e-publicații: Document de orientare prin Regulile penitenciare europene

CoE: e- publicații recente - Ierarhia neoficială în penitenciare

 CPT/Inf (2025) 12

Informal Prisoner Hierarchy. Prison Standard / European Committee for the Prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment. - Strasbourg: Council of Europe, 2025. - 25 p. - [Resursă electronică]. URL: https://rm.coe.int/1680b57a6a

În acest document, CPT își expune reflecțiile și standardele referitoare la problema ierarhiei informale contemporane a deținuților. Acest fenomen continuă să existe, deși cu grade diferite de influență, în sistemele penitenciare a nouă state părți la Convenția Europeană pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor sau Pedepsei Inumane ori Degradante (ECPT), dintre care opt sunt state membre ale Consiliului Europei. Toate cele nouă țări au făcut anterior parte din Uniunea Sovietică. Diverse alte forme de subcultură penitenciară, cum ar fi grupurile de crimă organizată, grupurile paramilitare, precum și grupurile etnice, rasiale sau religioase, există în grade diferite în diverse sisteme penitenciare, însă acestea nu vor fi abordate aici.

1. Introducere și context istoric

Ierarhia informală a deținuților este un fenomen specific în special celor nouă state fost-sovietice care sunt parte la Convenția europeană pentru prevenirea torturii (inclusiv Republica Moldova). Această ierarhie s-a dezvoltat în cadrul unui sistem carceral colectivist moștenit din perioada Gulagului și a fost marcat de absența supravegherii directe, trai în comun în dormitoare aglomerate și transferul autorității de la administrație către prizonieri.

Deținuții au fost împărțiți în „caste”, în funcție de reguli nescrise, cunoscute sub denumirea poniatija (în rusă). De-a lungul timpului, această ierarhie a dus la violență, segregare, umilire și exploatare, afectând profund atât siguranța deținuților, cât și funcționarea închisorilor.

---

2. Sistemul de caste în închisoare

CPT descrie trei caste principale:

• Casta superioară – liderii informali (blatnyje, patsany), păzitorii codului, adesea organizați în rețele criminale.
• Casta mijlocie – prizonierii „obișnuiți” (muzhiki), care urmează regulile și se supun liderilor.
• Casta inferioară – „de neatins” (opushchennye, roosters), excluși, umiliți, fără drepturi, forțați să efectueze munci degradante.

Apartenența la o castă este determinată de factori precum infracțiunea comisă, relații cu crima organizată, orientarea sexuală sau chiar simple acuzații ori greșeli.

Deținuții din casta inferioară trăiesc izolați, folosesc veselă separată, dorm lângă toaletă și suportă insulte, violențe fizice și psihologice. Situația lor este considerată de CPT ca echivalentă cu un tratament inuman sau degradant, în sensul Articolului 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

---

3. Jurisprudență relevantă CEDO

Cazuri recente ale Curții Europene a Drepturilor Omului, precum S.P. și alții vs. Rusia (2023) și D. vs. Letonia (2024), au constatat că segregarea, stigmatizarea și violențele sistematice asupra prizonierilor din casta inferioară echivalează cu tratament inuman și degradant, chiar dacă nu toate victimele au suferit violență fizică directă.

Statul este responsabil nu doar pentru ceea ce face direct, ci și pentru a preveni rele tratamente între deținuți.

---

4. Consecințe asupra siguranței și bunăstării deținuților

CPT a documentat:

• Violență fizică și sexuală între deținuți, de obicei negată de victime din frică.
• Lipsa cooperării cu anchetatorii, din cauza codului tăcerii impus de ierarhie.
• Degradarea demnității umane, în special în cazul celor din casta inferioară, transformați în „sclavi moderni”.

Personalul din penitenciare e adesea neputincios sau complice, iar autoritățile nu pot desfășura investigații eficiente, ceea ce perpetuează impunitatea și compromite protecția drepturilor omului.

---

5. Impactul asupra administrării penitenciarelor și reintegrării

Ierarhia informală:

• Perturbă ordinea și disciplina, autoritatea fiind transferată liderilor informali (smotriachije).
• Sabotează reintegrarea, deoarece deținuții din casta inferioară nu pot participa la muncă, educație sau programe de reabilitare.
• Favorizează corupția și traficul de droguri și telefoane mobile, activități gestionate de liderii informali.
• Determină administrațiile penitenciarelor să cedeze controlul, mai ales în lipsa resurselor sau sprijinului central.

În unele cazuri, CPT a constatat că ierarhia informală decide unde va fi plasat un deținut, ce muncă poate primi și chiar ce tratament va avea în detenție.

---

6. Perspective de schimbare și recomandări CPT

Deși influența ierarhiei informale a scăzut ușor în unele țări, fenomenul persistă. CPT face apel la o strategie națională cuprinzătoare pentru eradicarea acesteia, care să includă:

• Modernizarea infrastructurii carcerale, înlocuirea dormitoarelor mari cu celule individuale sau duble.
• Creșterea personalului și formarea acestuia pentru a recunoaște și combate abuzurile.
• Separarea deținuților vulnerabili sau a celor care refuză implicarea în ierarhia informală.
• Eliminarea oricărei forme de delegare a autorității către deținuți, chiar și în scopuri de menținere a disciplinei.
• Investigații prompte și eficiente asupra tuturor cazurilor de violență între deținuți.
• Susținerea reintegrării, prin muncă, educație și tratamente pentru adicții, fără discriminare între caste.

---

Concluzie

Ierarhia informală a deținuților este o amenințare sistemică la adresa drepturilor omului, a siguranței în detenție și a rolului reabilitativ al închisorii. CPT face un apel ferm către toate statele afectate – inclusiv Republica Moldova – să acționeze decisiv, prin reforme structurale și legislative, pentru eradicarea acestui fenomen în conformitate cu standardele Consiliului Europei.

Informații suplimentare:

• Pe scurt despre CPT (2025)
• Cel de-al 34-lea raport general al CPT (2025)

https://t.ly/3zjXm

CoE: e- publicații recente - Cel de-al 34-lea raport general al CPT

34th General Report: Activities 2024: 1 January - 31 December 2024 / European Committee for the Prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment . - Strasbourg: Council of Europe, 2025. - 8 p - [Resursă electronică]. URL: https://rm.coe.int/34th-general-report-activities-2023/1680b57a68

Comitetul Consiliului Europei pentru Prevenirea Torturii (CPT) și-a exprimat  îngrijorarea profundă față de creșterea semnificativă a supraaglomerării din închisori în 2024, în special în unele țări din Europa de Vest, și a îndemnat guvernele să adopte măsuri ferme pentru a aborda această problemă. Comitetul a solicitat, de asemenea, mai multor state să eradicheze ierarhia informală din penitenciare, fenomen care persistă în diverse forme în sistemele lor penitenciare de la destrămarea Uniunii Sovietice.

Totodată, Comitetul a subliniat necesitatea de a îmbunătăți tratamentul pacienților internați involuntar în instituțiile psihiatrice din întreaga Europă. Deși în cadrul vizitelor sale CPT a observat multe practici pozitive, persistă provocări importante, în special în ceea ce privește consimțământul pentru tratament și practicile restrictive precum izolarea și contenția mecanică sau chimică. În opinia CPT, se acordă prea multă importanță tratamentului medicamentos și prea puțină terapiilor psiho-sociale, esențiale pentru recuperarea pacienților și reintegrarea lor în comunitate.

În raportul său anual pentru 2024, CPT oferă o imagine de ansamblu asupra activității desfășurate pentru a preveni tortura și relele tratamente în locurile de detenție din Europa.

Președintele CPT, Alan Mitchell, a declarat:

„Supraaglomerarea penitenciarelor compromite complet funcționarea acestora și expune potențial deținuții la tratamente inumane și degradante. Ea generează condiții de viață mai proaste, tensiuni și violență crescute, mai puține activități utile și o pregătire slabă pentru reintegrarea în comunitate. Guvernele trebuie să manifeste voință politică pentru a rezolva problema, prin reformarea politicilor penale și alocarea de investiții adecvate în sistemele de detenție și probațiune.”

Odată cu raportul anual, CPT publică un nou standard care oferă o analiză detaliată a ierarhiei informale din închisori și formulează recomandări concrete pentru eradicarea acesteia. În cei 35 de ani de vizite, Comitetul a constatat că astfel de structuri informale continuă să existe în nouă țări foste membre ale Uniunii Sovietice: Armenia, Azerbaidjan, Estonia, Georgia, Letonia, Lituania, Republica Moldova, Federația Rusă și Ucraina.

Comitetul consideră esențial ca administrațiile penitenciare să combată existența acestor ierarhii informale pentru a proteja deținuții vulnerabili expuși violenței și exploatării și pentru a împiedica liderii acestor structuri să își continue practicile infracționale în detenție.

„Influența acestor ierarhii scade lent în unele țări, dar continuă să reprezinte un risc serios pentru drepturile omului și buna gestionare a închisorilor. În timp ce unele state au progresat construind închisori moderne fără dormitoare comune și angajând suficient personal, altele par să fi renunțat la lupta împotriva fenomenului”, a declarat președintele CPT.

Ierarhia informală din închisori a fost, în perioada sovietică, o politică intenționată menită să ajute la gestionarea unei populații carcerale extrem de mari, cu rădăcini ce pot fi urmărite până în Rusia țaristă. Răspândirea ei a fost favorizată de dormitoarele cu capacitate mare, unde s-a dezvoltat un sistem informal de autoguvernare între deținuți. Acesta a dus la clasificarea lor în „caste” – deținuți de rang înalt, casta de mijloc și casta inferioară sau „de neatins”, aceștia din urmă fiind stigmatizați, izolați, obligați să presteze munci umilitoare și adesea supuși intimidării și violenței.

În mai multe rapoarte, CPT a pledat pentru eliminarea dormitoarelor colective, întrucât acestea facilitează menținerea și coeziunea rețelelor infracționale. Comitetul a mai precizat că situația deținuților din casta inferioară poate fi considerată tratament inuman sau degradant. În două hotărâri recente privind tratamentul aplicat acestor persoane, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea articolului 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, care interzice toate formele de tratament inuman sau degradant.

În 2024, CPT a efectuat 20 de vizite în: Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Cehia, Danemarca, Franța, Georgia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Țările de Jos, Norvegia, Portugalia, România, Serbia, Slovenia, Spania, Elveția și Turcia. Au fost vizitate 181 de locuri de detenție, inclusiv:

• 58 de penitenciare
• 75 de secții de poliție
• 18 spitale psihiatrice
• 14 centre de detenție pentru imigranți
• 4 instituții de îngrijire socială

---

Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor sau Pedepselor Inumane ori Degradante (CPT) vizitează locuri de detenție din statele părți la Convenția Europeană pentru Prevenirea Torturii, pentru a evalua modul în care sunt tratate persoanele private de libertate, cu scopul de a întări, atunci când este necesar, protecția acestora împotriva torturii și a tratamentelor inumane sau degradante.

Republica Moldova este parte la Convenția Europeană pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane ori Degradante

• Semnare – 2 mai 1996
• Ratificare – 2 octombrie 1997
• Intrarea în vigoare în Moldova – 1 februarie 1998

Ca subiect al monitorizării din partea CPT, Republica Moldova a fost vizitată de delegația CPT și, în rezultatul acestor vizite, au fost elaborate și publicate mai multe rapoarte și recomandări.

Republica Moldova este reprezentată în CPT de dl Victor Zaharia, al cărui mandat va expira la 19.12.2025.

Pe scurt despre CPT

Pe scurt despre CPT

The CPT in brief. / The European Committee for the Prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (CPT) - Strasbourg: Council of Europe, 2025. - 6 pag. - [Resursă electronică]. URL: https://edoc.coe.int/en/prevention-of-torture/12134-the-cpt-in-brief.html

Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane ori Degradante (CPT) este un organism independent care își desfășoară activitatea fără influența guvernelor. Acesta are acces nelimitat, fără restricții, în toate locurile de detenție, pentru a evalua modul în care sunt tratate persoanele private de libertate, contribuind astfel la o mai bună respectare a standardelor în materie de drepturi ale omului în întreaga Europă. Aceste locuri includ închisori, centre de detenție pentru minori, secții de poliție, centre de detenție pentru imigranți, spitale psihiatrice, cămine de îngrijire socială etc.

Pe scurt despre CPT

CINE SUNTEM?

Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane ori Degradante (CPT) este un mecanism de monitorizare non-judiciar al Consiliului Europei, creat pentru a preveni tortura și relele tratamente și pentru a consolida protecția persoanelor private de libertate în Europa.

Mandatul nostru

Mandatul CPT întărește sistemul de protecție a drepturilor omului prevăzut de articolul 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, care stipulează:

„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”

CPT își desfășoară activitatea în statele semnatare ale Convenției Europene pentru Prevenirea Torturii (ECPT) și se adresează persoanelor private de libertate.

Nu soluționează cazuri individuale, ci urmărește prevenirea abuzurilor sistemice.

Organizarea noastră internă

CPT are un număr de membri egal cu cel al statelor părți la ECPT, toți fiind experți independenți – juriști, medici, specialiști în penitenciare sau poliție – aleși de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei.

Aceștia nu reprezintă guvernele țărilor lor. CPT este sprijinit de un Secretariat al Consiliului Europei.

---

CE FACEM?

Monitorizarea respectării standardelor europene prin vizite în locuri de detenție

Unde?
CPT vizitează închisori, instituții pentru tineri, secții de poliție, centre de detenție pentru străini, spitale psihiatrice, cămine de îngrijire socială și orice alt loc de privare de libertate.

Ce?
CPT evaluează condițiile de viață, tratamentul, contactul cu lumea exterioară, proporționalitatea măsurilor de securitate și aspectele legate de îngrijirea medicală în detenție.

Cine?
Vizitele sunt efectuate de delegații formate din membri CPT, personal din Secretariat, experți suplimentari și interpreți.

Când?
CPT efectuează anual între 15 și 20 de vizite în statele părți ale Convenției. O vizită poate dura până la 15 zile.

---

Raportarea constatărilor în urma vizitelor, în consultare cu autoritățile naționale și publicarea documentelor

După fiecare vizită, CPT transmite guvernului un raport care include constatări, recomandări, comentarii și solicitări de informații.

Guvernul are obligația să răspundă printr-un document detaliat.

După primirea răspunsului, atât raportul, cât și replica guvernului sunt, de regulă, făcute publice.

Deși nu este obligatorie, majoritatea statelor acceptă publicarea acestor documente, în spiritul transparenței.

---

Elaborarea de standarde

Ca rezultat al activității sale de monitorizare, CPT elaborează standarde și ghiduri privind protecția drepturilor persoanelor private de libertate, în conformitate cu normele internaționale și europene.

CUM LUCRĂM?

Acces nelimitat

Membrii delegațiilor de vizită ale CPT au acces nelimitat în toate locurile de privare de libertate și dreptul de a se deplasa liber în interiorul acestora.

Ei au acces la toate documentele necesare desfășurării activității lor.

Interviuri private

Delegațiile CPT discută cu persoanele private de libertate, fără martori, și au libertatea de a contacta orice persoană care le poate oferi informații relevante, cum ar fi personal medical, tehnic sau de securitate.

Membrii colectează informații în mod confidențial, pentru a proteja indivizii de eventuale represalii.

Cooperare și confidențialitate

Convenția care instituie CPT consacră principiile cooperării și confidențialității.

CPT colaborează cu statele într-un spirit de cooperare, pentru a spori protecția persoanelor private de libertate, formulând recomandări pentru îmbunătățiri, și nu pentru a condamna.

Constatările Comitetului, rapoartele și răspunsurile guvernelor sunt strict confidențiale până când statele autorizează publicarea lor.

DATE CHEIE

• Mai 1949 – Crearea Consiliului Europei
• Noiembrie 1950 – Adoptarea Convenției Europene a Drepturilor Omului
• Ianuarie 1959 – Înființarea Curții Europene a Drepturilor Omului
• Noiembrie 1987 – Adoptarea Convenției Europene pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor sau Pedepselor Inumane ori Degradante (ECPT)
• Februarie 1989 – Intrarea în vigoare a ECPT
• Martie 2002 – ECPT este deschisă statelor care nu sunt membre ale Consiliului Europei
• Mai 2007 – Al 47-lea stat parte aderă la ECPT
• Iulie 2020 – Revizuirea Regulilor Europene ale Penitenciarelor de către Comitetul Miniștrilor
• Mai 2023 – A 500-a vizită efectuată de CPT

PENTRU DOCUMENTARE SUPLIMENTARĂ

• Rapoartele vizitelor CPT, răspunsurile guvernelor, declarațiile publice și rapoartele generale sunt disponibile pe site-ul CPT: cpt.coe.int
• Standardele CPT privind tratamentul persoanelor private de libertate pot fi consultate aici: cpt.coe.int/standards
• Toate resursele și jurisprudența relevante pentru activitatea CPT sunt disponibile la: coe.int/web/cpt/database

CARE ESTE IMPACTUL NOSTRU?

Prin aducerea la lumină a practicilor care nu ar trebui să aibă loc, CPT sprijină guvernele în luarea de măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor din locurile de detenție.

Recomandările Comitetului duc la schimbări legislative, îmbunătățiri în domeniul sănătății și securității interne, dar și la transformări profunde în practici și atitudini, contribuind la combaterea impunității.

Succesul CPT depinde de implementarea acestor recomandări de către guverne, cu sprijinul altor actori implicați în promovarea drepturilor persoanelor private de libertate – inclusiv societatea civilă și organizațiile interguvernamentale – prin elaborarea de standarde și instrumente de orientare.

CPT întărește activitatea Curții Europene a Drepturilor Omului și a altor organisme ale Consiliului Europei mandatate să promoveze respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Tortura și relele tratamente continuă să existe, iar monitorizarea constantă și dialogul sunt esențiale pentru a sprijini statele în eforturile lor de a eradica aceste forme de violență.

https://t.ly/vii_6

CoE: e-publicații: Statistici Penale Anuale SPACE I - 2023: Populația din închisori

Aebi, Marcelo F. Council of Europe Annual Penal Statistics SPACE I - 2023: Prison Populations / Marcelo F. Aebi, Edoardo Cocco. - Strasbourg: Council of Europe; University of Lausanne, 2024. - 132 p. - [Accesat la 06.06.2024].

Disponibil: https://wp.unil.ch/space/files/2024/06/SPACE_I_2023_Report.pdf

Aebi, Marcelo F. Prisons and Prisoners in Europe 2023: Key Findings of the SPACE I survey / Marcelo F. Aebi, Edoardo Cocco. - Strasbourg: Council of Europe ; University of Lausanne, 2024. - 37 p. - [Accesat la 06.06.2024].

Disponibil: https://wp.unil.ch/space/files/2024/06/SPACE_I_2023_Key_Findings.pdf

Supraaglomerarea închisorilor continuă să fie o problemă acută și persistentă în numeroase administrații penitenciare europene, conform statisticilor penale anuale ale Consiliului Europei privind populațiile din închisori (SPACE I) pentru 2023, publicate la 6 iunie 2026. În țările cu peste 500.000 de locuitori, douăsprezece administrații penitenciare au raportat că au mai mulți deținuți decât locuri disponibile în ianuarie 2023.

În general, în Europa, numărul deținuților pe 100 de locuri disponibile a crescut cu 2% de la 31 ianuarie 2022 până la 31 ianuarie 2023 (de la 91,7 la 93,5 deținuți). Șapte administrații penitenciare au raportat o densitate a deținuților de peste 105 deținuți la 100 de locuri disponibile, indicând o supraaglomerare severă: Cipru (166 deținuți la 100 de locuri), România (120), Franța (119), Belgia (115), Ungaria (112), Italia (109) și Slovenia (107). Cinci administrații penitenciare au raportat o densitate foarte ridicată a deținuților: Grecia (103), Suedia (102), Macedonia de Nord (101), Croația (101) și Turcia (100). Alte administrații au raportat o densitate a deținuților sub 100, dar erau aproape de supraaglomerare: Irlanda (99), Portugalia (98), Finlanda (97), Danemarca (97), Anglia și Țara Galilor (UK) (97) și Azerbaidjan (96).

La 31 ianuarie 2023, existau 1.036.680 deținuți în cele 48 de administrații penitenciare ale statelor membre ale Consiliului Europei care au furnizat aceste informații (din 51). Din ianuarie 2022 până în ianuarie 2023, rata mediană a populației penitenciare europene a crescut cu 2,4% în țările cu peste un milion de locuitori – de la 113,5 la 116,2 deținuți la 100.000 de locuitori, o creștere similară cu cea din anul precedent.

Șaisprezece administrații penitenciare au experimentat o creștere semnificativă a ratelor populației penitenciare din ianuarie 2022 până în ianuarie 2023: Republica Moldova (+52%), Macedonia de Nord (+26%), Cipru (+25%), Turcia (+15%), Azerbaidjan (+13%), Irlanda (+12%), Muntenegru (+11%), Armenia (+11%), Croația (+10%), Ungaria (+8,7%), Irlanda de Nord (UK) (+8,3%), Georgia (+8,2%), Bulgaria (+8,1%), Austria (+6,8%), Italia (+5,7%) și Suedia (+5,1%) în țările cu peste 500.000 de locuitori. Ratele de încarcerare au scăzut substanțial doar în Malta (-22%), Lituania (-8,9%), Estonia (-8,8%) și Grecia (-5,2%), în timp ce au rămas stabile în 23 de administrații penitenciare.

Țările cu cele mai mari rate de încarcerare au fost Turcia (408 deținuți la 100.000 de locuitori), Georgia (256), Azerbaidjan (244), Republica Moldova (242), Ungaria (211), Polonia (194), Slovacia (183), Albania (179), Cehia (176), Lituania (174) și Letonia (172). Alte țări cu rate ridicate de încarcerare au fost Muntenegru (168), Serbia (162), Estonia (151) și Macedonia de Nord (142).

„Pentru al doilea an consecutiv, rata generală a populației penitenciare europene a crescut ușor. Acest lucru ar putea fi încă un efect de revenire după reducerea experimentată în timpul anilor pandemiei Covid-19, din cauza scăderii infracțiunilor offline în timpul carantinei, eliberării deținuților în unele țări și unei scăderi a activității sistemelor de justiție penală. Totuși, această creștere contrastează puternic cu tendința generală de scădere a ratelor de încarcerare din 2013. Rămâne de văzut dacă există o schimbare de tendință. Persistența supraaglomerării rămâne o provocare importantă pentru multe administrații penitenciare,” a declarat Profesorul Marcelo Aebi, șeful echipei de cercetare SPACE de la Universitatea din Lausanne.

Infracțiunile violente și cele legate de droguri reprezintă mai mult de jumătate din principalele infracțiuni pentru care deținuții europeni își ispășesc pedepsele. Infracțiunile legate de droguri sunt cele mai frecvente infracțiuni (19% din populația condamnată), urmate de omor și tentativă de omor (13%), furt (12%), infracțiuni sexuale (8,9%), jaf (7,7%) și agresiune și lovire (6,7%).

La 31 ianuarie 2023, în medie, aproape o treime dintre deținuții din închisorile europene erau în detenție preventivă. Administrațiile penitenciare cu cele mai mari proporții de deținuți în detenție preventivă au fost Albania (55%), Armenia (53%), Luxemburg (49%), Elveția (46%), Țările de Jos (45%), Muntenegru (42%) și Irlanda de Nord (UK) (41%). Cehia (7,5%), Lituania (11%), Polonia (11%), România (12%) și Macedonia de Nord (12%) au avut cele mai mici proporții de deținuți în detenție preventivă.

În medie, 27% dintre deținuții din închisorile europene erau străini, deși cu disparități semnificative între țări. Administrațiile penitenciare cu cele mai mari proporții de străini au fost Luxemburg (78%), Elveția (71%), Grecia (57%), Cipru (55%), Austria (51%), Catalonia (Spania) (49%), Malta (49%) și Belgia (42%) în țările cu peste 500.000 de locuitori. Cele mai mici proporții au fost găsite în România (1,1%), Republica Moldova (1,5%) și Azerbaidjan (1,9%). În țările din Europa Centrală și de Est, proporția este semnificativ mai mică decât în restul Europei; acest lucru se suprapune cu mișcarea naturală a populațiilor europene din anii 2000: populații în creștere în Europa de Vest, de Sud și de Nord și populații în scădere în Europa Centrală, de Sud-Est și de Est.

La 31 ianuarie 2023, vârsta medie a deținuților din instituțiile penitenciare europene a rămas de 38 de ani. Cele mai mici vârste medii au fost observate în Bulgaria (33), Suedia (34), Franța (35) și Danemarca (35), în timp ce cele mai mari au fost găsite în Serbia (50), Georgia (44), Italia (43), Portugalia (41) și Spania (41). Dintre toți deținuții, 14% aveau vârste cuprinse între 18 și 25 de ani, 68% între 26 și 49 de ani, 15% între 50 și 64 de ani, iar 3% aveau 65 de ani sau mai mult. O majoritate covârșitoare a populației penitenciare era formată din bărbați: femeile reprezentau doar 5% dintre deținuți. În Cipru (9,2%), Malta (9,1%), Cehia (8,5%), Finlanda și Letonia (7,7%), proporția femeilor era relativ ridicată.

Informații suplimentare:

Baza de date: Statistici penale anuale