Faceți căutări pe acest blog

e-publicații recente - Instituţii, drept şi piaţa europeană

 

Balan, Oleg. Instituţii, drept şi piaţa europeană / Balan Oleg, Golovataia Ludmila, Cazacu Vitalie; Universitatea de Stat din Moldova, Jean Monnet Chair – EUJUSEF. – Chişinău: [S. n.], 2025 . – 224 p.. -  ISBN 978-5-85748-274-2 (PDF).-  URL: https://eujusef.usm.md/wp-content/uploads/2025/12/balan-institutii_drept_piata_europeanacoperta.pdf (accesat: 23.07.2026)


Note de curs reprezintă un material didactic elaborat în baza unei analize sistemice a literaturii de specialitate și a documentelor oficiale ale Uniunii Europene, care reflectă evoluția instituțiilor, a cadrului juridic și a funcționării pieței europene. În ansamblu, lucrarea contribuie la consolidarea studiilor europene și la formarea competențelor profesionale în domeniul integrării europene și al managementului european.

Lucrarea este destinată studenților, masteranzilor, doctoranzilor și tuturor celor interesați de integrarea europeană și de instituțiile, dreptul și piața europeană

Cuprins

Tema 1. Istoria integrării europene și concepte esențiale ale dreptului Uniunii Europene 1.1. Repere istorice ale integrării europene 1.2. Formarea Uniunii Europene și evoluția proiectului de integrare 1.3. Noțiuni și izvoare ale Dreptului Uniunii Europene 1.4. Principii fundamentale și aplicarea dreptului UE în statele membre

Tema 2. Instituții ale Uniunii Europene și procesul de legiferare 2.1. Arhitectura instituțională a UE: roluri și echilibre 2.2. Instituțiile-cheie și atribuțiile lor 2.3. Procesul de legiferare în UE 2.4. Proceduri speciale, acte delegate și acte de punere în aplicare: cum se completează și se aplică legislația

Tema 3. Sistemul judiciar al Uniunii Europene și procesul de aplicare a dreptului Uniunii Europene 3.1. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE): rol, componență și competențe 3.2. Proceduri contencioase în fața CJUE: acțiuni directe, recurs, măsuri provizorii și proceduri accelerate 3.3. Trimiterea preliminară și interpretarea uniformă a dreptului UE 3.4. Aplicarea dreptului UE în statele membre: principii, rolul instanțelor naționale, remedii și conformare

Tema 4. Libera circulație a mărfurilor 4.1. Fundamente și domeniu de aplicare: piața internă și noțiunea de „marfă” 4.2. Bariere comerciale interzise: taxe vamale, taxe cu efect echivalent, restricții cantitative și măsuri cu efect echivalent 4.3. Justificări și excepții: art. 36 TFUE, cerințe imperative și testul proporționalității 4.4. Armonizare și recunoaștere reciprocă; aplicare și remedii

Tema 5. Libera circulație a persoanelor și cetățenie 5.1. Fundamente și domeniu de aplicare 5.2. Libera circulație și dreptul de ședere în Uniune 5.3. Drepturile lucrătorilor și coordonarea securității sociale 5.4. Cetățenia Uniunii Europene și protecția drepturilor în mobilitate

Tema 6. Autoritatea dreptului UE 6.1. Conceptul de autoritate a dreptului UE și logica unei ordini juridice autonome 6.2. Supremația și efectul direct: condiții, limite și consecințe în dreptul intern 6.3. Efectivitatea dreptului UE în practică: interpretarea conformă, neaplicarea normei interne contrare și protecția jurisdicțională 6.4. Responsabilitate și control: răspunderea statului pentru încălcarea dreptului UE și mecanismele de asigurare a conformării

Tema 7. Mecanisme europene de protecție a drepturilor fundamentale 7.1. Cadrul normativ al drepturilor fundamentale în UE: valori, Carta drepturilor fundamentale și relația cu tratatele 7.2. Rolul CJUE și al instanțelor naționale în protecția drepturilor: interpretare, controlul actelor UE și standardul protecției efective 7.3. Mecanisme instituționale și politice în UE pentru protecția drepturilor 7.4. Sistemul CEDO și interacțiunea cu dreptul UE: protecție externă și standarde comune

Tema 8. Protecția drepturilor omului în Uniunea Europeană 8.1. Fundamente și surse ale protecției drepturilor în UE 8.2. Mecanisme jurisdicționale de protecție 8.3. Mecanisme instituționale și politice în UE 8.4. Domenii sensibile și provocări actuale ale protecției drepturilor

Tema 9. Democrație, subsidiaritate și integrare diferențiată în Uniunea Europeană 9.1. Democrația în UE: legitimitate și arhitectură instituțională 9.2. Principiul subsidiarității și proporționalității: sens și aplicare 9.3. Integrarea diferențiată: concept, forme și instrumente 9.4. Implicații pentru guvernanță și viitorul integrării

Tema 10. Spațiul de libertate, securitate și justiție (SLSJ) 10.1. Noțiune, obiective și bază juridică a SLSJ 10.2. Frontiere, vize, azil și imigrație 10.3. Cooperarea judiciară în materie civilă și penală 10.4. Arhitectura instituțională, aplicare și provocări

Tema 11. Reglementarea și guvernanța zonei euro 11.1. Fundamentele UEM și arhitectura zonei euro 11.2. Politica monetară și cadrul BCE 11.3. Coordonarea politicilor economice și disciplina bugetară 11.4. Uniunea bancară, mecanisme de criză și legitimitatea guvernanței

Tema 12. Instituții ale Uniunii Europene 12.1. Arhitectura instituțională a UE: roluri și principii de funcționare 12.2. Instituțiile decizionale principale: Parlamentul European, Consiliul UE, Consiliul European 12.3. Instituțiile executive și de inițiativă: Comisia Europeană și Serviciul European de Acțiune Externă 12.4. Instituții de control, jurisdicție și consultare: CJUE, Curtea de Conturi, BCE, organisme consultative

Tema 13. Piața internă a Uniunii Europene: probleme și provocări 13.1. Fundamentele pieței interne: concept, obiective și instrumente juridice 13.2. Disfuncționalități și bariere persistente în funcționarea pieței interne 13.3. Dimensiunea digitală și noua economie a pieței interne 13.4. Provocări strategice actuale: reziliență, tranziție verde și tensiuni politice

Tema 14. Brexit și eurocriza 14.1. Brexit: cauze, context și traseu instituțional 14.2. Consecințe ale Brexitului pentru UE și Regatul Unit 14.3. Eurocriza: cauze structurale și declanșare 14.4. Gestionarea Eurocrizei și lecții pentru viitorul UE

Tema 15. Viitorul Uniunii Europene 15.1. Motoare ale schimbării: context global, crize și presiuni asupra proiectului european 15.2. Reformă instituțională și guvernanță: eficiență, legitimitate, stat de drept 15.3. Modele de integrare: aprofundare, diferențiere, extindere 15.4. Priorități strategice pentru următorul deceniu: tranziție verde, digitală și coeziune socială

Acest manual didactic, este conceput ca un ghid de învățare pentru studenții care urmăresc să înțeleagă Uniunea Europeană nu doar ca proiect politic, ci ca un sistem coerent de instituții, norme juridice și politici publice care modelează viața economică și socială în Europa.

Într-o perioadă în care integrarea europeană este confruntată simultan cu presiuni geopolitice, transformări tehnologice, crize succesive și dezbateri intense despre suveranitate, solidaritate și stat de drept, cunoașterea mecanismelor UE devine o competență esențială pentru viitorii specialiști în domeniul economic, juridic și al relațiilor internaționale. 

Manualul pornește de la premisele de bază ale integrării europene și ale dreptului Uniunii Europene, continuând cu analiza instituțiilor și a procesului decizional, pentru ca ulterior să aprofundeze funcționarea sistemului jurisdicțional european și aplicarea dreptului UE în statele membre. 

O parte consistentă este dedicată pieței interne și libertăților fundamentale, cu accent pe libera circulație a mărfurilor și a persoanelor, precum și pe provocările actuale ale funcționării pieței în condiții de digitalizare accelerată, tranziție verde și competiție globală. În același timp, manualul tratează mecanismele europene de protecție a drepturilor fundamentale, relația dintre ordinea juridică a UE și sistemul CEDO, precum și domenii de guvernanță complexă precum Spațiul de libertate, securitate și justiție și zona euro.

Abordarea este una integrată: instituțiile nu sunt prezentate ca liste de funcții, ci ca actori care interacționează într-un cadru normativ și politic; dreptul UE nu este descris doar teoretic, ci este conectat cu practica aplicării, cu logica jurisprudenței și cu exemple concrete din funcționarea pieței. Explicațiile sunt formulate într-un limbaj accesibil (nivel B2), cu accent pe claritate conceptuală și pe capacitatea studenților de a opera cu noțiunile în situații reale. 

Pentru a susține învățarea activă, fiecare temă este structurată logic, include întrebări de verificare și orientări bibliografice, astfel încât studenții să poată aprofunda subiectele atât pentru evaluări, cât și pentru cercetare individuală. 

Obiectivul general al manualului este de a oferi un cadru solid de înțelegere a modului în care Uniunea Europeană funcționează ca ordine juridică și spațiu economic comun, precum și de a dezvolta capacitatea de analiză critică a provocărilor actuale: tensiunea dintre integrare și autonomie națională, dintre eficiență și legitimitate democratică, dintre libertăți economice și protecția drepturilor, dintre solidaritate și responsabilitate. În acest sens, manualul urmărește nu doar transmiterea de informații, ci formarea unei gândiri aplicate: studenții sunt încurajați să lege conceptele de cazuri, să compare opțiuni de politică publică și să argumenteze juridic și economic.

 Prin temele abordate, cartea își propune să devină un instrument util atât pentru activitatea didactică, cât și pentru studiu individual. El poate fi folosit ca suport pentru cursuri și seminare, pentru pregătirea evaluărilor, dar și ca bază pentru elaborarea de proiecte, lucrări de cercetare sau analize privind integrarea europeană. În final, manualul invită studenții să privească Uniunea Europeană ca pe un spațiu de reguli și oportunități, dar și de dileme și alegeri, în care înțelegerea mecanismelor instituționale și juridice este condiția unei participări informate și responsabile.

CoE: e-publicații: Comitetul European pentru Drepturi Sociale:Raport anual 2025

Activity Report 2025 : European Committee of Social Rights / European Committee of Social Rights. – Strasbourg : Council of Europe, 2026. – 57 p.  [Resursă electronică] – URL: https://rm.coe.int/prems-106826-gbr-2005-rapport-social-rights-16x24-web-final/48802c6535 (accesat : 08.07.2026).

Activitatea Comitetul European pentru Drepturi Sociale (CEDS) rămâne esențială pentru protejarea drepturilor sociale ale cetățenilor europeni, într-un context marcat de provocări socio-economice persistente în întreaga Europă, inclusiv criza costului vieții, transformările pieței muncii și presiunile asupra sistemelor de protecție socială. Noul Raport de activitate pentru anul 2025 evidențiază amploarea activității Comitetului în monitorizarea implementării Cartei Sociale Europene.

Monitorizarea respectării Cartei Sociale Europene

Un aspect central al activității Comitetului în 2025 l-a constituit examinarea rapoartelor statelor care participă la sistemul revizuit de raportare. CEDS a adoptat 213 concluzii, dintre care 186 au constatat neconformitatea, iar 27 conformitatea cu prevederile Cartei.

Deși au fost remarcate evoluții pozitive în mai multe state, Comitetul a identificat în continuare deficiențe în domenii precum:

  • remunerarea echitabilă;
  • timpul de lucru;
  • negocierea colectivă;
  • egalitatea de remunerare între femei și bărbați;
  • protecția lucrătorilor angajați în forme atipice de muncă.
Procedura plângerilor colective – un instrument esențial pentru protecția drepturilor sociale

Procedura plângerilor colective, care permite Comitetului să verifice respectarea Cartei prin plângeri depuse de partenerii sociali și organizațiile neguvernamentale, a continuat să joace un rol important în asigurarea responsabilității statelor care au acceptat acest mecanism.

În 2025:

  • au fost înregistrate 13 noi plângeri colective;
  • Comitetul a adoptat 10 decizii pe fond;
  • au fost adoptate 8 decizii privind admisibilitatea.

Aceste cauze au vizat teme precum:

  • drepturile lucrătorilor;
  • dreptul la locuință;
  • protecția socială;
  • accesul la servicii medicale;
  • drepturile grupurilor vulnerabile.
Dialog continuu cu statele privind dispozițiile neacceptate ale Cartei

CEDS și-a continuat dialogul cu statele care nu au acceptat încă toate dispozițiile Cartei Sociale Europene sau mecanismul plângerilor colective.

Procedura privind dispozițiile neacceptate – care obligă statele ce au ratificat Carta Socială Europeană revizuită să prezinte periodic rapoarte referitoare la articolele neacceptate – a rămas o componentă importantă a activității Comitetului.

În 2025, CEDS a adoptat 10 rapoarte în cadrul acestei proceduri și a salutat transmiterea mai promptă a rapoartelor de către state, fapt care contribuie la consolidarea treptată a protecției drepturilor sociale în Europa.

Cooperare în cadrul Consiliului Europei și la nivel internațional

Raportul subliniază cooperarea strânsă a Comitetului cu alte structuri ale Consiliului Europei, inclusiv cu:

  • Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei;
  • Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei;
  • Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei;
  • Registratura Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Această cooperare consolidează coerența sistemului de protecție a drepturilor omului al Consiliului Europei și sprijină aplicarea mai eficientă a Cartei Sociale Europene în statele membre.

În același timp, CEDS și-a extins colaborarea cu organizații și parteneri internaționali, inclusiv:

  • Uniunea Europeană;
  • Organizația Națiunilor Unite;
  • Organizația Internațională a Muncii;
  • organizațiile reprezentative ale angajatorilor și lucrătorilor.

Aceste parteneriate contribuie la sporirea vizibilității Cartei Sociale Europene și la o mai bună armonizare între standardele europene și cele internaționale privind drepturile sociale.

CEDS își propune să consolideze impactul Cartei Sociale Europene

În introducerea Raportului de activitate 2025, președinta CEDS, Aoife Nolan, a subliniat:

Privind spre viitor, CEDS rămâne angajat să consolideze vizibilitatea, accesibilitatea și impactul sistemului Cartei Sociale Europene. Eforturile continue de intensificare a comunicării, educației și dezvoltării capacităților vor fi esențiale pentru ca Carta și jurisprudența Comitetului să fie mai bine înțelese și aplicate pe scară mai largă de autoritățile naționale, instanțe, partenerii sociali și actorii societății civile.”

Raportul evidențiază și contribuția Republicii Moldova la promovarea drepturilor sociale în Europa. În 2026, Chișinăul a găzduit Conferința la nivel înalt privind Carta Socială Europeană, considerată de Comitetul European pentru Drepturi Sociale un moment important pentru consolidarea angajamentului statelor față de drepturile sociale și pentru întărirea rezilienței democratice în Europa. Totodată, Republica Moldova este reprezentată în conducerea Comitetului prin Tatiana Puiu, vicepreședinte al CEDS, care a avut o contribuție activă la activitățile desfășurate pe parcursul anului 2025.

Republica Moldova:
  • a semnat Carta la 3 noiembrie 1998;
  • a ratificat-o la 8 noiembrie 2001;
  • aceasta a intrat în vigoare pentru Republica Moldova la 1 ianuarie 2002.
Republica Moldova a acceptat 63 de dispoziții ale Cartei Sociale Europene revizuite.

În cazul Republicii Moldova, procedura reclamațiilor colective prevăzută de Carta Socială Europeană este un subiect important, deoarece țara nu a acceptat încă acest mecanism de control.

În prezent, Republica Moldova este monitorizată de Comitetul European al Drepturilor Sociale prin procedura rapoartelor naționale, prin care statul prezintă periodic informații privind aplicarea prevederilor Cartei acceptate. 

Informatii suplimentare:

Comitetul European pentru Drepturi Sociale: Concluzii 2025: Republica Moldova

UE - e-publicații: Consolidarea Europei prin intermediul bibliotecilor publice

Strengthening Europe through public libraries. How sustained investment in public libraries and their multiple roles delivers social, cultural and democratic returns / European Commission: Directorate-General for Education, Youth, Sport and Culture,-  Luxemborg: Office of the European Union, 2026. - 164 p. - Print ISBN 978-92-68-29125-2; doi:10.2766/5390320; NC-01-25-118-EN-C; PDF ISBN 978-92-68-29124-5; doi:10.2766/1906144 ; NC-01-25-118-EN-N.- URL: https://data.europa.eu/doi/10.2766/1906144 (accesat: 20.07.2026)

Consolidarea Europei prin intermediul bibliotecilor publice. Cum investițiile durabile în bibliotecile publice și rolurile lor multiple generează o rentabilitate socială, culturală și democratică.

Cu aproximativ 67 000 de biblioteci publice, care deservesc 757 de milioane de vizitatori, bibliotecile publice reprezintă un atu semnificativ pentru Europa și cetățenii săi în abordarea provocărilor sociale, culturale și educaționale. Cu toate acestea, potențialul lor rămâne încă insuficient valorificat.
În anul 2023, Consiliul Uniunii Europene a aprobat mandatul pentru constituirea unui Grup de experți în cadrul Metodei deschise de coordonare (OMC – Open Method of Coordination) cu scopul de a examina modalitățile de consolidare și promovare a rolurilor multiple ale bibliotecilor publice. Grupul OMC a reunit 36 de experți din 33 de țări europene, membre și nemembre ale Uniunii Europene.

Prezentul raport, împreună cu anexa nr. 3, reprezintă rezultatul activității acestui grup și include principalele constatări, exemple de bune practici și recomandări de politici publice la nivel local, național și european.

Obiectivele raportului

Acest raport își propune să stimuleze o dezbatere amplă între decidenți și profesioniștii din biblioteci cu privire la modul în care, împreună, pot sprijini bibliotecile publice să contribuie cât mai bine la provocările majore ale societății prin intermediul rolurilor multiple pe care le au.
Raportul identifică domeniile de politică care ar beneficia cel mai mult de pe urma promovării și consolidării bibliotecilor și prezintă modul în care diverse state membre folosesc deja bibliotecile pentru a-și atinge ambițiile de politică națională sau regională

Structura raportului
  • Rezumat executiv
  • Întroducere
  • Capitolul 3 examinează modul în care bibliotecile publice abordează cele 10 provocări identificate ale societății, oferind exemple de bune practici pentru a le ilustra impactul. De asemenea, explorează relevanța bibliotecilor publice pentru politicile UE, subliniind necesitatea integrării bibliotecilor în strategiile și procesul decizional la nivelul Uniunii Europene.
  • Capitolul 4 explorează funcțiile în evoluție ale bibliotecilor prin intermediul a patru metafore pentru bibliotecă și șapte roluri pentru profesioniștii din biblioteci, ilustrând adaptabilitatea acestora pe măsură ce se transformă tot mai mult în „al treilea spațiu” accesibil și multifuncțional, capabil să răspundă diverselor provocări sociale și să conecteze comunitățile.
  • Capitolul 5 analizează peisajul bibliotecar, identificând factorii facilitatori și barierele care modelează furnizarea de servicii. Acesta trece în revistă legislația națională și regională, cadrele strategice, modelele de guvernanță, structurile de finanțare, colectarea datelor și importanța cooperării între biblioteci la nivel local, național și european.
  • Capitolul 6 subliniază șase facilitatori de nivel înalt, esențiali pentru consolidarea și pregătirea bibliotecilor publice pentru viitor. Acești facilitatori oferă o viziune politică și îndrumări practice pentru factorii de decizie de la toate nivelurile, în vederea maximizării impactului societal al bibliotecilor. Pentru fiecare facilitator, sunt formulate recomandări specifice adresate tuturor părților interesate, pentru a sprijini multiplele roluri ale bibliotecilor publice în Europa.
Anexe
  • Anexa 1 propune un cadru practic destinat sprijinirii dezvoltării viitoare a bibliotecilor publice. Aceasta oferă orientări atât bibliotecilor, cât și factorilor de decizie privind promovarea inovării, extinderea serviciilor și consolidarea contribuției bibliotecilor la promovarea valorilor europene și la atingerea obiectivelor societale.
  • Anexa 2 prezintă, pentru fiecare țară, o imagine de ansamblu asupra cadrului legislativ și strategic privind bibliotecile publice din Europa.
  • Anexa 3 reunește o selecție de exemple de bune practici care ilustrează rolul bibliotecilor în abordarea provocărilor societale identificate, precum și o listă a proiectelor finanțate prin diferite programe ale Uniunii Europene.
În cadrul raportului, Grupul OMC a identificat provocările majore ale societății – ilustrate prin numeroase exemple – în raport cu care bibliotecile din întreaga Europă își asumă responsabilități la nivel local pentru a răspunde la necesitățilen propriilor comunități și pentru a îndeplini roluri multiple în domeniile educației, culturii, vieții comunitare și democratice.

Bibliotecile combat declinul competențelor de alfabetizare și sprijină învățarea pe tot parcursul vieții, prin intermediul strategiilor naționale de lectură și al programelor destinate copiilor și tinerilor.
Bibliotecile oferă acces la dispozitive digitale, instruire și orientare privind tehnologiile emergente, precum inteligența artificială, promovând în același timp alfabetizarea mediatică pentru combaterea dezinformării.

Bibliotecile constituie o parte importantă a infrastructurii democratice, oferind spații gratuite și sigure pentru acces la cunoaștere, dialog și dezvoltarea competențelor democratice, precum și puncte de acces la cultură și patrimoniu.

Din punct de vedere economic, bibliotecile oferă sprijin antreprenorial, resurse pentru căutarea unui loc de muncă și programe de educație financiară. În domeniul mediului, acestea promovează sustenabilitatea prin inițiative precum bibliotecile de semințe, spațiile comunitare pentru repararea și reutilizarea obiectelor („repair cafés”) și evenimente dedicate Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD).

În domeniul sănătății, bibliotecile colaborează cu serviciile medicale, organizează programe pentru bunăstare și aplică metode de biblioterapie.

În calitate de centre comunitare, bibliotecile contribuie la reducerea singurătății, integrarea noilor veniți și sprijinirea grupurilor vulnerabile.

Bibliotecile au avut un rol esențial în revitalizarea urbană, prin crearea unor clădiri multifuncționale reprezentative, contribuind totodată la consolidarea coeziunii sociale în zonele rurale prin servicii mobile și programe de promovare în comunitate.

În perioade de criză, război sau dezastre naturale, bibliotecile oferă o infrastructură socială esențială, răspunzând nevoilor comunităților locale și punând la dispoziție informații, spații de adăpost, precum și locuri pentru reflecție și recuperare.

Prin urmare, bibliotecile publice sunt poziționate în mod unic pentru a aduce o contribuție semnificativă și de amploare la capacitatea Uniunii Europene de a răspunde principalelor provocări ale societății.

În recomandările sale, Grupul subliniază, înainte de toate, importanța recunoașterii bibliotecilor publice de către Uniunea Europeană, statele membre și autoritățile regionale și locale drept servicii publice esențiale, pentru care accesul liber trebuie garantat.

Grupul recomandă, de asemenea, implementarea a șase factori-cheie de susținere la nivel înalt, indispensabili pentru consolidarea și pregătirea bibliotecilor publice pentru viitor:

1.Un cadru juridic și de politici publice solid;
2.Responsabilitate la mai multe niveluri administrative și finanțare durabilă;
3.Proces decizional bazat pe date;
4.Un personal calificat, apreciat și orientat spre viitor;
5.Spații publice durabile și incluzive;
6.Maturitate digitală și inovare.

Aceste elemente facilitatoare oferă atât o viziune de politică publică, cât și orientări practice destinate factorilor de decizie de la toate nivelurile de guvernanță, pentru a valorifica la maximum impactul social al bibliotecilor.

Bibliotecile publice continuă să fie instituții culturale și educaționale de importanță fundamentală, însă diversificarea serviciilor demonstrează că acestea pot oferi mult mai mult. Datorită accesului facil, diversității tematice a resurselor, mediului primitor și sigur, colaborării strânse cu alte sectoare și deschiderii către inovare, bibliotecile reprezintă pentru numeroși cetățeni un „al treilea spațiu” (third place) – un bun public comun, fără echivalent în rândul instituțiilor publice. Forța lor constă în capacitatea de a răspunde simultan mai multor provocări din societate, printr-o abordare integrată și prin colaborarea cu o gamă largă de parteneri din societate.

Raportul analizează evoluția rolului bibliotecilor prin intermediul a patru metafore ale bibliotecii și a șapte roluri esențiale ale profesioniștilor din biblioteci, ilustrând capacitatea acestora de adaptare pe măsură ce se transformă în spații comunitare accesibile și multifuncționale.

Cele patru metafore ale bibliotecii
  1. Piață (Marketplace) – biblioteca ca spațiu care reunește oameni, colecții și servicii.
  2. Laborator – biblioteca ca platformă pentru parteneriate de creație, schimb de competențe și descoperirea talentelor.
  3. Refugiu – biblioteca ca spațiu sigur destinat reflecției, protecției și găsirii sprijinului.
  4. Hub comunitar (Hub) – biblioteca ca spațiu versatil și transformator, care facilitează conexiunile în cadrul comunității.
Dacă aceste metafore evidențiază diversitatea funcțiilor pe care le îndeplinesc bibliotecile, expertiza și capacitatea de adaptare a profesioniștilor din biblioteci sunt cele care fac posibilă îndeplinirea acestora.

Cele șapte roluri-cheie ale profesioniștilor din biblioteci
  1. Creator de comunități (Community builder) – conectează oameni, idei și resurse.
  2. Povestitor (Storyteller) – promovează lectura, cultura și incluziunea.
  3. Ghid – facilitează orientarea și dezvoltă competențele utilizatorilor de toate vârstele.
  4. Facilitator  - îmbină expertiza organizațională cu implicarea activă în comunitate.
  5. Protector  – garantează accesul la informație și susține valorile democratice.
  6. Catalizator  – stimulează curiozitatea, creativitatea și parteneriatele de creație.
  7. Motivator  – încurajează participarea și contribuie la crearea unor medii deschise și favorabile incluziunii.
Această evoluție a adus însă și noi provocări pentru personalul bibliotecilor, care trebuie să integreze și să gestioneze un spectru tot mai larg de roluri și competențe.
Analizând exemplele de bune practici, Grupul OMC a constatat că numeroase biblioteci nu își pot valorifica încă întregul potențial din cauza constrângerilor de ordin legislativ, a deficitului de personal calificat și a limitărilor financiare. Reducerea decalajului dintre bibliotecile europene insuficient valorificate și subfinanțate și cele care reprezintă exemple de bune practici necesită o acțiune coordonată la nivel european, național, regional și local.
Pentru fundamentarea acestei analize, Grupul OMC a colectat informații privind cadrul legislativ, strategiile naționale și mecanismele de finanțare.



Strengthening Europe through public libraries. Annex 3 Best-practice examples – libraries tackling Europe’s key societal challenge/ European Commission: Directorate-General for Education, Youth, Sport and Culture, . - Luxembourg: Publications Office of the European Union, 2026. - 81 p.-  ISBN 978-92-68-37480-1;  doi:10.2766/6452123; NC-01-26-036-EN-C; PDF ISBN 978-92-68-37479-5; doi:10.2766/7725213; NC-01-26-036-EN.. -URL:   https://data.europa.eu/doi/10.2766/1906144 (accesat: 20.07.2026)


Consolidarea Europei prin intermediul bibliotecilor publice. Anexa 3 – Exemple de bune practici

Bibliotecile în abordarea principalelor provocări din societate ale Europei

Cu aproximativ 67 000 de biblioteci publice care deservesc anual 757 de milioane de vizitatori, bibliotecile publice reprezintă o resursă strategică deosebit de valoroasă pentru Europa și pentru cetățenii săi în gestionarea provocărilor sociale, culturale și educaționale. Cu toate acestea, acest potențial rămâne insuficient valorificat.

În anul 2023, Consiliul Uniunii Europene a aprobat mandatul unui Grup de experți în cadrul Metodei deschise de coordonare (Open Method of Coordination – OMC), însărcinat să analizeze modalitățile prin care pot fi consolidate și promovate multiplele roluri ale bibliotecilor publice.

Grupul OMC a reunit 36 de experți din 33 de state europene, membre și nemembre ale Uniunii Europene. Prezentul raport și Anexa 3, publicată separat, reprezintă rezultatul activității acestui grup și cuprind principalele constatări, exemple de bune practici și recomandări de politici publice formulate la nivel local, național și european
.
Prin analiza a peste 80 de exemple de bune practici, Anexa 3 a raportului evidențiază rezultatele și impactul activității bibliotecilor din întreaga Europă în abordarea acestor provocări.

CoE: e- publicații recente - Raportul anual de activitate (2025) al GRECO

26th General Activity Report (2025) of the Group of States against Corruption (GRECO) : Anti-corruption trends, challenges and good practices in Europe & the United States of America : adopted by GRECO (March 2026) : featured article: Key Principles, Trends and Challenges in GRECO's 5th Evaluation Round – Top Executive Functions in Central Governments and Law Enforcement Agencies / Group of States against Corruption (GRECO). – Strasbourg : Council of Europe, 2026. – 73 p. – URL: https://mycloud.coe.int/s/Lnk55cZxsL4nLCa?dir=/&editing=false&openfile=true (accesat : 04.07.2026).

Al 26-lea raport general de activitate (2025) al Grupului de State împotriva Corupției (GRECO): Tendințe, provocări și bune practici în domeniul combaterii corupției în Europa și în Statele Unite ale Americii : adoptat de GRECO (martie 2026) : articol principal: Principii-cheie, tendințe și provocări în cadrul celei de-a 5-a runde de evaluare a GRECO – Funcții executive de nivel înalt în administrațiile centrale și în cadrul organismelor de aplicare a legii

Cei mai înalți funcționari ai administrației centrale au un rol esențial în promovarea unei culturi a integrității și a toleranței zero față de corupție la toate nivelurile administrației publice, ale instituțiilor și ale societății, subliniază Grupul Statelor împotriva Corupției (GRECO) al Consiliului Europei în Raportul său anual pentru anul 2025, publicat recent.

Acest angajament trebuie susținut prin adoptarea și aplicarea efectivă a unor cadre juridice și instituționale solide, capabile să prevină și să combată corupția.

Bune practici în combaterea corupției

Raportul GRECO evaluează măsurile anticorupție implementate în statele europene și în Statele Unite ale Americii, evidențiind principalele tendințe, exemple de bune practici și date privind gradul de implementare, de către fiecare stat, a recomandărilor GRECO pentru prevenirea corupției și promovarea integrității în rândul parlamentarilor, judecătorilor, procurorilor, precum și al membrilor administrației centrale și ai instituțiilor de aplicare a legii.

Deși implementarea recomandărilor înregistrează progrese constante, chiar dacă uneori lente, GRECO constată o evoluție pozitivă către consolidarea sistemelor de integritate în administrația publică și către orientarea politicilor spre prevenirea corupției, în locul concentrării exclusive asupra combaterii acesteia după producerea faptelor.

Instituțiile trebuie să fie independente, eficiente și credibile

Președintele GRECO, David Meyer, a declarat:

Democrația are nevoie atât de lideri care să dea dovadă de integritate, cât și de mecanisme eficiente de protecție. Statele trebuie să acorde o atenție deosebită reformelor care vizează instituțiile-cheie responsabile de prevenirea și combaterea corupției – inclusiv sistemul judiciar, instituțiile de aplicare a legii, parchetele și organismele specializate anticorupție – astfel încât acestea să își păstreze independența, eficiența și credibilitatea.”

El a subliniat că:

Într-o perioadă marcată de scăderea încrederii în instituții și de intensificarea tensiunilor geopolitice, prevenirea corupției reprezintă nu doar o condiție a bunei guvernări, ci și un element esențial al rezilienței democratice. Sisteme solide de integritate sunt indispensabile pentru protejarea instituțiilor democratice, a procesului decizional public și pentru menținerea încrederii cetățenilor.”

Potrivit lui David Meyer:

Activitățile de monitorizare, orientare și dialog politic desfășurate de GRECO constituie o contribuție importantă la Noul Pact Democratic pentru Europa. Statele membre GRECO trebuie să continue cu hotărâre reformele și să transforme recomandările organizației în progrese concrete privind transparența, integritatea și responsabilitatea în viața publică.

Evaluarea măsurilor anticorupție în administrația centrală și în instituțiile de aplicare a legii

În 2025, GRECO a continuat evaluarea implementării recomandărilor privind administrațiile centrale și instituțiile de aplicare a legii. Monitorizarea a fost încheiată pentru zece state, ca urmare a progreselor suficiente înregistrate, însă organizația constată că numeroase deficiențe persistă în multe jurisdicții.

La 31 decembrie 2025, GRECO publicase rapoarte privind 32 de state evaluate în cadrul celei de-a cincea runde de evaluare. Statele implementaseră integral sau parțial 69,6% dintre recomandările referitoare la administrațiile centrale, comparativ cu 63% la sfârșitul anului 2024. În ceea ce privește instituțiile de aplicare a legii, ponderea recomandărilor implementate integral sau parțial a crescut de la 71,7% la 77,2%.

GRECO concluzionează că sunt necesare în continuare numeroase reforme, în special în domenii precum aplicarea codurilor de conduită pentru înalții funcționari guvernamentali, supravegherea respectării standardelor de integritate, gestionarea riscurilor de integritate, mecanismele de promovare a integrității, consilierea confidențială, transparența și monitorizarea contactelor cu reprezentanții grupurilor de interese (lobby), transparența procesului legislativ și participarea publicului, accesul la informații, publicarea informațiilor oficiale, gestionarea conflictelor de interese, restricționarea anumitor activități și declararea averilor și intereselor.

În cazul instituțiilor de aplicare a legii, GRECO constată că sunt necesare progrese suplimentare în adoptarea politicilor anticorupție și de integritate, procedurile de recrutare și numire, prevenirea conflictelor de interese, restricționarea anumitor activități, declararea averilor, veniturilor, obligațiilor financiare și intereselor, precum și consolidarea mecanismelor de control și aplicare.

Prevenirea corupției în rândul parlamentarilor și în sistemul judiciar

În ceea ce privește cea de-a patra rundă de evaluare, referitoare la prevenirea corupției în rândul parlamentarilor, judecătorilor și procurorilor, până la 31 decembrie 2025 monitorizarea fusese încheiată pentru 36 de state. Aproape 90% dintre recomandările formulate au fost implementate integral sau parțial. Cele mai multe recomandări încă neimplementate vizează parlamentarii (15,5%), urmați de judecători (8,6%) și procurori (5,7%).

În 2025, GRECO a început primele evaluări din cadrul celei de-a șasea runde de evaluare, dedicate măsurilor de prevenire a corupției și promovării integrității la nivel local și regional. Estonia și Republica Slovacă au fost primele state evaluate, urmând ca procesul să continue cu Luxemburg, Slovenia, Regatul Unit, Țările de Jos, Letonia și Polonia.

Informații suplimentare:

Prevenirea corupției și promovarea integrității la nivel central (funcții executive de conducere) și la nivelul agențiilor de punere în aplicare a legii: Raport de conformitate: Republica Moldova (2026)

Achiziții noi - Uniunea Europeană : Spațiul de Justiție, Securitate și Libertate

În cadrul Catedrei Jean Monnet „Uniunea Europeană – Spațiul de Justiție, Securitate și Libertate” (EUJUSEF, ref. 101081375), echipa de proiect a USM a elaborat și publicat o serie de manuale ca livrabile educaționale esențiale. Aceste materiale sunt concepute pentru a sprijini predarea și studiul individual atât pentru studenții USM, cât și pentru toți cei interesați de politicile, instituțiile și provocările de securitate contemporane ale Uniunii Europene.

Publicațiile acoperă domenii tematice complementare și pot fi utilizate ca lectură de bază sau suplimentară în cadrul cursurilor de profil:


327(4) / G-61   II-734809

GOLOVATAIA, Ludmila. The European Union and its security in the Wider Neigborhood / Golovataia Ludmila.- Chişinău : [S. n.], 2025.-260p.--ISBN: 978-5-85748-259-9.-ISBN 978-5-85748-260-5; Idem [Resursă electronică]. – URL:https://eujusef.usm.md/wp-content/uploads/2025/12/golovataia_curs_The-EU-and-its-security-in-the-widerneighborhood.pdf

This textbook, examines how the European Union has developed from a primarily economic community into a complex international actor with growing responsibilities in the field of peace, security and crisis management. It focuses on the EU’s eastern and southern neighbourhoods – regions where conflicts, state fragility, energy interdependence, migration and geopolitical rivalries directly affect the security of the Union and its citizens. The central idea of the book is that EU security cannot be understood in isolation from its neighbourhood and that the Union’s external policies increasingly combine diplomatic, economic and security instruments in order to stabilise and transform its surrounding environment.
Part I provides the conceptual and institutional foundations. It analyses the evolution of the EU’s external relations from the early decades of the European Communities, through the Cold War, the Maastricht and Lisbon stages, to the current debates on “normative power” and strategic autonomy. It then introduces the main actors, institutions and decision-making procedures of EU foreign and security policy, including the Common Security and Defence Policy (CSDP). Enlargement is presented as a specific form of foreign policy with strong security implications, while a separate topic addresses the external economic dimension of EU power. Finally, the part explores the European Neighbourhood Policy (ENP) and the modalities of the EU’s “Eastern” and “Southern” initiatives, showing how the Union tries to shape its surroundings through differentiated partnerships, regional formats and a mixture of incentives and conditionality.
Part II turns to the Eastern neighbourhood and examines concrete security challenges and the EU’s operational role on the ground. It begins with a mapping of conflicts in the wider European neighbourhood and explains how and why the EU decides to engage in them. The Black Sea region is analysed through the lens of energy security and geopolitical competition, while the topics on EU–Ukraine, EU–Moldova and EU–Belarus relations highlight how association, candidate status, sanctions, hybrid threats and resilience shape security agendas in the East. Throughout this part, 9 the book links high-level policies with field practices, showing how EU instruments are implemented in conflict and post-conflict settings and how their effectiveness can be assessed.
Part III focuses on the Southern neighbourhood and explores the complex relationship between security, governance and regional order in North Africa and the Middle East. The textbook is designed for students of international relations, European studies, security studies and related fields, as well as for practitioners who wish to gain a structured overview of the EU’s role in its wider neighbourhood. Each topic combines conceptual explanation with empirical examples and highlights key debates in the academic and policy literature. By the end of the course based on this book, students should not only be familiar with the main policies, instruments and regional cases, but also be able to critically assess the opportunities and limits of the EU as a security actor in its eastern and southern neighbourhoods.

Din Cuprins:

Part I. EU External RelationsTopic 1. Evolution of EU External Relations
Topic 2. Shaping the EU's Foreign and Security Policy: Actors, Institutions and Tools
Topic 3. Enlargement as EU Foreign Policy
Topic 4. Common Security and Defence Policy (CSDP)
Topic 5. EU External Economic Relations
Topic 6. European Neighbourhood Policy (ENP): Evolution and Challenges
Topic 7. The Modalities of Euro-East Initiatives
Topic 8. The Modalities of Euro-South Initiatives 
Part II. EU-East: The EU and Security in the Eastern Neighbourhood
Topic 9. Conflicts in the Region and the EU's Operational Role
Topic 10. Energy Security in the Black Sea Region and the EU's Role
Topic 11. EU–Ukraine Relations and Russian Policies
Topic 12. EU Policies towards the South Caucasus
Topic 13. EU–Moldova Relations
Topic 14. EU–Belarus Relations
Part III. EU-South: The EU and Security in the Southern Neighbourhood


338.4 C-36   II-734869
 
Cazacu, Vitalie. Securitatea alimentară a Uniunii Europene / Vitalie Cazacu; Universitatea de Stat din Moldova, Jean Monnet Chair – EUJUSEF. – Chişinău: [S. n.], 2025 . - 272 p.- ISBN 978-5-85748-257-5. – ISBN 978-5-85748-258-2. ; Idem [Resursă electronică]. – URL: https://eujusef.usm.md/wp-content/uploads/2025/12/cazacu-curs_securitate_alimentaracoperta.pdf

Note de curs constituie un studiu elaborat în baza analizei sistemice a literaturii de specialitate, ce reflectă politica agrară și asigurarii securității alimentare a cetațenilor uniunii europene. care în ansamblu constituie școala europeană a cercetării Uniunii Europene și formării cadrelor profesionale în domeniul managementului european.

Lucrarea este destinată studenților, masteranzilor, doctoranzilor și celor interesați de integrarea europeană și securitatea alimentară.

Din Cuprins:

TEMA I. Istoricul integrării economice în Europa
TEMA II. Organizarea și procedurile Uniunii Europene
TEMA III. Politica comercială a Uniunii Europene
TEMA IV. Agricultura în Uniunea Europeană
TEMA V. Politica Agricolă Comunitară
TEMA VI. Reforma Politicii Agricole Comune
TEMA VII. Planul Strategic al Politicii Agricole Comune (PAC) 2021–2027
TEMA VIII. Esența funcționării sistemului de securitate alimentară al Uniunii Europene în contextul dezvoltării durabile a statelor membre
TEMA IX. Metode de analiză, evaluare și previziune a eficienței funcționării sistemelor de siguranță alimentară din Uniunea Europeană
TEMA X. Politica Uniunii Europene privind securitatea alimentară: impactul asupra securității alimentare a Republicii Moldova în contextul Acordului de Asociere
TEMA XI. Problema alimentară mondială în stadiul actual: factori și consecințe TEMA XII. Securitatea alimentară în sistemul internațional de securitate: provocări
TEMA XIII. Asigurarea securității alimentare a Republicii Moldova în contextul problemei alimentare globale și regionale

 Vezi de asemenea e-publicația

Balan, Oleg. Instituţii, drept şi piaţa europeană / Balan Oleg, Golovataia Ludmila, Cazacu Vitalie; Universitatea de Stat din Moldova, Jean Monnet Chair – EUJUSEF. – Chişinău: [S. n.], 2025 . – 224 p.. -  ISBN 978-5-85748-274-2 (PDF).-  URL: https://eujusef.usm.md/wp-content/uploads/2025/12/balan-institutii_drept_piata_europeanacoperta.pdf (accesat: 23.07.2026)


Note de curs reprezintă un material didactic elaborat în baza unei analize sistemice a literaturii de specialitate și a documentelor oficiale ale Uniunii Europene, care reflectă evoluția instituțiilor, a cadrului juridic și a funcționării pieței europene. În ansamblu, lucrarea contribuie la consolidarea studiilor europene și la formarea competențelor profesionale în domeniul integrării europene și al managementului european.



CoE: e-publicații: Statistici Penale Anuale SPACE I - 2025: Populația din închisori


Aebi, Marcelo F. Council of Europe Annual Penal Statistics SPACE I - 2025: Prison Populations / Marcelo F. Aebi, Edoardo Cocco. - Strasbourg: Council of Europe; University of Lausanne, 2026. - 133 p.  [Resursă electronică] URL: https://wp.unil.ch/space/files/2026/06/260626_rapport-space-i-2025.pdf  (accesat: 09.07.2026)




Aebi, Marcelo F. Prisons and Prisoners in Europe 2025: Key Findings of the SPACE I survey / Marcelo F. Aebi, Edoardo Cocco. - Strasbourg: Council of Europe; University of Lausanne, 2026. - 43 p. [Resursă electronică] URL: https://wp.unil.ch/space/files/2026/06/260626_key-findings-space-i_prisons-europe-2025.pdf (accesat: 09.07.2026)

Noile statistici penale anuale privind populația penitenciarelor (SPACE I), publicate de Consiliul Europei pentru anul 2025, arată că numeroase state europene nu reușesc să soluționeze problema gravă a supraaglomerării penitenciarelor. În multe alte țări, penitenciarele funcționează aproape de capacitatea maximă, ca urmare a creșterii numărului de persoane private de libertate în ultimii ani. Totodată, studiul indică o creștere a ponderii deținuților vârstnici, ceea ce ar putea genera provocări operaționale și de politici publice pentru sistemele penitenciare în viitor, precum și o ușoară creștere a proporției femeilor aflate în detenție.

La nivel european, numărul deținuților raportat la 100 de locuri disponibile în penitenciare a crescut de la 94,7 la 95,2 în perioada 31 ianuarie 2024 – 31 ianuarie 2025, existând însă diferențe semnificative între state. Dintre țările cu peste 500 000 de locuitori, 14 sisteme penitenciare au raportat un număr de deținuți mai mare decât capacitatea disponibilă.

Numărul sistemelor penitenciare afectate de supraaglomerare severă a crescut de la șase în ianuarie 2024 la nouă în ianuarie 2025:

  • Turcia și Franța (131 deținuți la 100 de locuri);
  • Croația (123);
  • Italia (121);
  • Malta (118);
  • Cipru (117);
  • Ungaria (115);
  • Belgia (114);
  • Irlanda (112).

Alte cinci sisteme penitenciare au raportat o supraaglomerare moderată:

  • Finlanda (110);
  • Grecia (108);
  • Scoția (Regatul Unit) (106);
  • Macedonia de Nord (104);
  • Suedia (103).

În plus, nouă sisteme penitenciare funcționau la capacitate maximă sau foarte aproape de aceasta:

  • România (100);
  • Portugalia (99);
  • Azerbaidjan (98);
  • Anglia și Țara Galilor (Regatul Unit) (96);
  • Serbia (96);
  • Cehia (95);
  • Țările de Jos (95);
  • Danemarca (95);
  • Elveția (95).
Populația penitenciară europeană depășește 1,1 milioane de persoane

La 31 ianuarie 2025, în cele 51 de sisteme penitenciare ale statelor membre ale Consiliului Europei se aflau în detenție 1 107 921 de persoane, ceea ce corespunde unei rate mediane de încarcerare de 110 deținuți la 100 000 de locuitori.

În statele cu peste un milion de locuitori care au furnizat date atât pentru 2024, cât și pentru 2025, rata mediană europeană a rămas stabilă, la 115 deținuți la 100 000 de locuitori.

Cele mai mari creșteri ale ratei de încarcerare între ianuarie 2024 și ianuarie 2025 au fost înregistrate în:

  • Turcia (+29%);
  • Muntenegru (+22%);
  • Luxemburg (+20%);
  • Suedia (+15%);
  • Grecia (+14%);
  • Croația (+11%);
  • Federația Bosniei și Herțegovinei (+8,2%);
  • Letonia (+8%);
  • Finlanda (+7,2%);
  • Franța (+6,6%);
  • Catalonia (Spania) (+6,4%);
  • Armenia (+5,8%);
  • Ungaria (+5,3%).

Scăderi importante au fost înregistrate doar în:

  • Ucraina (-18%);
  • Slovacia (-16%);
  • Georgia (-11%);
  • Estonia (-9,8%);
  • Polonia (-6%).

Țările cu cele mai ridicate rate de încarcerare au fost:

  • Turcia – 458 deținuți la 100 000 de locuitori;
  • Azerbaidjan – 271;
  • Republica Moldova – 245;
  • Georgia – 232;
  • Ungaria – 206;
  • Muntenegru – 200;
  • Albania – 192;
  • Polonia – 189;
  • Letonia – 189;
  • Cehia – 178;
  • Serbia – 174;
  • Lituania – 154;
  • Slovacia – 151.

Rate ridicate au fost înregistrate și în:

  • Scoția (Regatul Unit) – 148;
  • Macedonia de Nord – 146;
  • Anglia și Țara Galilor – 141.
Un sfert dintre deținuți se aflau în arest preventiv

La nivel european, un deținut din patru se afla în arest preventiv în ianuarie 2025. Acest tip de detenție influențează în mod semnificativ gradul de ocupare al penitenciarelor, însă distribuția sa nu urmează un model regional clar.

Cele mai ridicate proporții au fost înregistrate în:

  • Albania (62%);
  • Muntenegru (53%);
  • Armenia (52%);
  • Elveția (49%);
  • Țările de Jos (45%).

Cele mai reduse proporții au fost raportate în:

  • Bulgaria (7%);
  • Cehia (8,2%);
  • Polonia (11%);
  • România (12%);
  • Slovacia și Lituania (13%).
Ponderea cetățenilor străini diferă considerabil între state

Ponderea cetățenilor străini în populația penitenciară variază semnificativ între state, ca urmare a diferențelor privind migrația, cadrul legislativ și contextul geopolitic.

La nivel european, 17% dintre deținuți erau cetățeni străini. În medie, 27% dintre deținuții străini erau cetățeni ai Uniunii Europene, reflectând mobilitatea și libertatea de circulație în spațiul UE.

Cele mai ridicate ponderi ale cetățenilor străini au fost înregistrate în:

  • Luxemburg (78%);
  • Elveția (73%);
  • Cipru (54%);
  • Austria (53%);
  • Slovenia (52%);
  • Catalonia (Spania) (52%);
  • Grecia (52%);
  • Malta (51%);
  • Germania (47%);
  • Belgia (43%).

Cele mai reduse proporții au fost raportate în:

  • România (1,1%);
  • Republica Moldova (1,9%);
  • Azerbaidjan (2,2%).
Provocarea îmbătrânirii populației penitenciare

Vârsta medie a deținuților în Europa a fost de 39 de ani, existând diferențe importante între state.

Cele mai ridicate vârste medii au fost înregistrate în:

  • Italia și Portugalia (42 ani);
  • Muntenegru, Estonia și Serbia (41 ani).

Cele mai tinere populații penitenciare au fost în:

  • Republica Moldova (30 ani);
  • Suedia (34 ani);
  • Franța, Cipru și Danemarca (35 ani).

Studiul arată o creștere graduală a ponderii persoanelor vârstnice aflate în detenție:

  • 2,5% în ianuarie 2020;
  • 2,9% în ianuarie 2025.

Deși această categorie rămâne relativ redusă, raportul atrage atenția asupra provocărilor generate de nevoile medicale complexe, bolile cronice, declinul cognitiv și mobilitatea redusă ale persoanelor în vârstă.

Cele mai mari ponderi ale deținuților de 65 de ani și peste au fost în:

  • Croația (10,8%);
  • Serbia (7,2%);
  • Slovenia (5,7%);
  • Bulgaria (5,2%);
  • Italia (5,1%).

În categoria 50–64 de ani, cele mai ridicate ponderi au fost în:

  • Slovacia (28%);
  • Italia (24%);
  • Macedonia de Nord (22%);
  • Portugalia (21%);
  • Spania (administrația de stat) (20%).
Femeile în penitenciare

Ponderea femeilor în populația penitenciară europeană a crescut de la 4,8% la 5,2% între ianuarie 2024 și ianuarie 2025, ceea ce reprezintă o creștere totală de 8,9% în statele cu peste un milion de locuitori. Evoluția ar putea reflecta schimbări în practicile de condamnare, tipologia infracțiunilor și utilizarea alternativelor la detenție.

Cele mai ridicate ponderi au fost înregistrate în:

  • Ungaria (8,8%);
  • Cehia (8,6%);
  • Malta (8%);
  • Suedia (7,9%).

Cele mai reduse proporții au fost în:

  • Albania (1,6%);
  • Armenia (2,6%);
  • Muntenegru (2,8%);
  • Azerbaidjan (3,1%).
Infracțiunile pentru care execută pedepse deținuții

Infracțiunile legate de droguri au rămas cele mai frecvente motive pentru executarea pedepselor privative de libertate (17,3%), urmate de furt (12,1%).

Aproximativ o treime dintre persoanele condamnate executau pedepse pentru infracțiuni violente:

  • omor sau tentativă de omor (10,9%);
  • viol și alte infracțiuni sexuale (8,6%);
  • vătămare corporală (6,3%);
  • tâlhărie (6,1%).

La nivel european:

  • 2,7% dintre deținuți executau pedepse pentru infracțiuni rutiere;
  • 2,7% pentru infracțiuni economice sau financiare.
Informații suplimentare:

CoE: e-publicații: Protecția copiilor împotriva exploatării sexuale facilitate de TIC

Protection of children against ICT-facilitated sexual exploitation and sexual abuse – Follow-up to recommendations : compliance report / Lanzarote Committee, Committee of the Parties to the Council of Europe Convention on the Protection of Children against Sexual Exploitation and Sexual Abuse. – Strasbourg : Council of Europe, June 2026. – 39 p. - URL: https://rm.coe.int/compliance-report-protection-of-children-against-ict-facilitated-sexua/48802c625f (accesat: 06.07.2026).

Protecția copiilor împotriva exploatării și abuzului sexual facilitate de tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) – Monitorizarea implementării recomandărilor: Raport de conformitate

Statele europene au înregistrat progrese în ultimii ani în protejarea copiilor împotriva exploatării și abuzului sexual facilitate de tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC). Acestea și-au consolidat competențele de investigare, au extins sprijinul acordat victimelor, au alocat resurse suplimentare pentru unitățile specializate ale organelor de aplicare a legii și pentru organizațiile societății civile și au dezvoltat programe de formare pentru profesioniștii care lucrează cu copiii.

Cu toate acestea, persistă deficiențe importante. Multe state continuă să permită urmărirea penală a copiilor pentru imaginile cu caracter sexual generate chiar de ei, nu acordă întotdeauna prioritate măsurilor educaționale în detrimentul celor penale și nu dispun de servicii complete de sprijin pentru victime. Acestea sunt principalele concluzii ale noului raport publicat de Comitetul Lanzarote al Consiliului Europei, organismul responsabil de monitorizarea implementării Convenției privind protecția copiilor împotriva exploatării și abuzului sexual. Raportul evaluează măsurile întreprinse de state pentru punerea în aplicare a celor 28 de recomandări adoptate în 2022.

Imagini și videoclipuri cu caracter sexual generate de copii: riscul urmăririi penale persistă

Raportul evidențiază că, în pofida recomandărilor formulate în 2022, aproape două treimi dintre statele evaluate permit în continuare urmărirea penală a copiilor pentru deținerea propriilor imagini intime sau a celor realizate împreună cu un partener minor. Aproape jumătate dintre state pot, de asemenea, să urmărească penal copiii pentru distribuirea propriilor imagini cu caracter sexual.

În situațiile în care copiii distribuie fără consimțământ imaginile altor minori, aproximativ două treimi dintre state nu prevăd obligativitatea analizării unor măsuri alternative, precum intervențiile educaționale, înainte de recurgerea la sancțiuni penale.

Investigații și urmărirea penală la nivel internațional

Numărul statelor care permit unităților specializate în investigarea infracțiunilor sexuale împotriva copiilor facilitate prin TIC să desfășoare operațiuni sub acoperire aproape s-a dublat. Șase state au raportat majorarea finanțării și/sau a personalului acestor structuri specializate.

Totodată, un număr mai mare de state pot urmări penal propriii cetățeni sau rezidenți pentru infracțiuni sexuale comise împotriva copiilor în străinătate, fără a mai fi necesar ca fapta să fie incriminată și în statul unde a fost comisă. De asemenea, tot mai multe state nu mai condiționează inițierea urmăririi penale de existența unei plângeri din partea victimei sau a unei sesizări din partea autorităților străine. Cu toate acestea, numărul statelor care pot urmări penal infracțiunile comise în străinătate împotriva propriilor cetățeni sau rezidenți minori rămâne relativ redus.

Servicii de sprijin extinse și formarea profesioniștilor

Raportul constată o creștere semnificativă a numărului de state care oferă linii telefonice și platforme online adaptate copiilor, destinate victimelor infracțiunilor sexuale, inclusiv celor facilitate prin tehnologiile digitale.

Deși unele state asigură servicii specializate atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, multe oferă sprijin doar pe durata procedurilor judiciare sau nu garantează continuitatea asistenței. În același timp, tot mai multe state finanțează proiecte ale societății civile dedicate prevenirii exploatării și abuzului sexual asupra copiilor.

S-a înregistrat și o extindere considerabilă a programelor de formare specializată pentru procurori și judecători privind infracțiunile sexuale facilitate prin TIC. Tot mai multe state instruiesc și profesioniști din educație, sănătate, protecție socială, sport, cultură și agrement pentru a identifica semnele exploatării sau abuzului sexual asupra copiilor și pentru a raporta suspiciunile. Totuși, doar un număr redus de state au implementat integral recomandările în toate aceste domenii.

Materialele generate cu ajutorul inteligenței artificiale

Raportul subliniază că dezvoltarea rapidă a inteligenței artificiale a amplificat riscurile asociate exploatării sexuale a copiilor, prin creșterea volumului și realismului imaginilor și videoclipurilor generate sau modificate artificial. Infractorii pot utiliza astfel de materiale pentru intimidare, constrângere, șantaj, manipulare și normalizarea comportamentelor abuzive.

La 2 iunie 2026, Comitetul Lanzarote și Comitetul pentru Convenția de la Budapesta privind criminalitatea informatică au adoptat o declarație comună prin care confirmă că imaginile realiste generate sau modificate cu ajutorul inteligenței artificiale, inclusiv cele complet sintetice care nu reprezintă un copil real, sunt deja incriminate în temeiul Convențiilor de la Lanzarote și Budapesta. Prin urmare, statele părți nu au nevoie de noi acte legislative pentru investigarea și urmărirea penală a acestor infracțiuni.

Comitetele subliniază, de asemenea, că în cazul copiilor care utilizează astfel de instrumente trebuie acordată prioritate educației, sprijinului terapeutic și măsurilor de justiție restaurativă, recurgerea la sancțiuni penale fiind justificată doar ca ultimă soluție.

Cuprins
  • Rezumat executiv
  • Introducere
  • Cadre juridice
  • Investigarea și urmărirea penală
  • Norme privind competența jurisdicțională
  • Cooperarea internațională
  • Asistența acordată victimelor
  • Implicarea și cooperarea cu societatea civilă
  • Promovarea conștientizării
  • Educația copiilor
  • Curriculumul în învățământul superior și formarea profesională continuă
  • Cercetare

Informații suplimentare:

Consiliul Europei și protecția drepturilor copiilor

CONVENŢIA CONSILIULUI EUROPEI
pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale
Lanzarote, 25 octombrie 2007

Comitetul Lanzarote: Raport de implementare: Fișa pe țară: Moldova

Cautare in

Traduceti