Această evaluare intitulată „Drepturile sociale și criza costului vieții” marchează prima dată când Comitetul European pentru Drepturi Sociale (ECSR) a realizat o analiză a rapoartelor ad hoc ale statelor părți. Evaluarea oferă o privire generală asupra impactului crizei costului vieții asupra drepturilor sociale în statele membre ale Consiliului Europei, precum și asupra măsurilor adoptate de către state ca răspuns la această criză.
PROTECȚIA SOCIALĂ Protecția socială este reglementată printr-o gamă largă de
drepturi din Cartă, consacrate în special în articolele 12, 13 și 14, iar ECSR
și-a concentrat evaluarea pe adecvarea prestațiilor de securitate socială și a
asistenței sociale.
Carta obligă statele părți să ia toate măsurile necesare pentru a asigura că
nivelurile de securitate socială și de asistență sunt adecvate, inclusiv prin
ajustarea lor constantă pentru a ține pasul cu inflația.
ECSR notează că, în timpul crizei costului vieții, multe state părți au alocat
resurse bugetare suplimentare pentru prestații de înlocuire a veniturilor și
alte măsuri de asistență și sprijin pentru persoanele și familiile afectate. În
multe cazuri, deși au avut un impact pozitiv, măsurile adoptate au fost
punctuale sau temporare.
Totuși, criza costului vieții a continuat dincolo de durata acestor măsuri și a
continuat să afecteze grupurile cele mai expuse riscului de sărăcie.
ECSR formulează mai multe recomandări, printre care faptul că statele părți ar
trebui:
- să introducă măsuri legate de protecția socială care să aducă beneficii
tuturor membrilor societății și care să compenseze creșterea costurilor de
trai;
- să asigure indexarea regulată a prestațiilor de securitate socială și a
asistenței sociale;
- să prevadă ajustări extraordinare, atunci când este necesar, pentru a menține
puterea de cumpărare a celor mai expuși riscului de sărăcie;
- să se consulte cu persoanele cele mai afectate de criză în procesele
decizionale privind alocarea prestațiilor și a asistenței sociale.
Simplificarea proceselor de solicitare a beneficiilor/sprijinului este de o
importanță crucială.
OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ ȘI SALARIIECSR își concentrează analiza pe dreptul tuturor
lucrătorilor la o remunerație echitabilă (articolul 4§1). Criza costului
vieții, prin presiunile inflaționiste crescânde, a redus valoarea reală a
salariilor, ceea ce a reprezentat o provocare pentru lucrători, în special
pentru cei cu salarii mici.
ECSR observă că, în timpul crizei, statele părți care aveau un salariu minim
legal au aplicat fie un mecanism automat de indexare a salariilor, fie un
mecanism de revizuire regulată. În statele părți fără salariu minim legal,
ajustările pentru a compensa inflația s-au realizat adesea prin negocieri
colective.
Totuși, ECSR observă și că mai multe state părți nu au reușit să mențină
valoarea reală a salariului minim în perioada inițială a crizei. Evaluarea ECSR
subliniază importanța esențială a eforturilor persistente și prompte din partea
autorităților naționale de a menține standardul de viață al gospodăriilor care
câștigă salariul minim.
Recomandările includ:
- ca salariul minim net să fie stabilit și menținut la cel puțin 60% din
salariul mediu net național;
- să se depună eforturi serioase pentru promovarea dialogului social, în
special a negocierilor colective, în perioadele de criză ale costului vieții.
LOCUINȚACriza costului vieții a agravat o criză a locuințelor deja
existentă în multe state părți. Aspecte ale dreptului la locuință (garantat de
articolele 31 și 16 din Cartă) care necesită o atenție deosebită în contextul
unei crize a costului vieții includ măsurile pentru a face față creșterii
costurilor locative și pentru prevenirea fenomenului de lipsă de adăpost.
ECSR observă o serie de măsuri luate de statele părți pentru a aborda problema
accesibilității locuințelor și riscul de lipsă de adăpost în timpul crizei,
inclusiv plafoane la chirii, majorarea beneficiilor pentru locuință și
inițiative pentru creșterea stocului de locuințe sociale.
Cu toate acestea, măsurile adoptate au eșuat adesea să abordeze în mod adecvat
problemele legate de drepturile locative. ECSR subliniază, prin urmare, că, în
timpul unei crize a costului vieții și după aceasta, statele părți ar trebui să
intervină regulat pentru a asigura atât existența unui stoc suficient de
locuințe sociale accesibile, cât și adoptarea de măsuri pentru prevenirea
lipsei de adăpost.
Comitetul subliniază importanța ca autoritățile naționale să ia măsuri pentru
ca beneficiile pentru locuință să fie proporționale cu costurile locative și ca
aceste beneficii să fie direcționate către grupurile cele mai expuse riscului
de a nu-și putea permite o locuință adecvată. Trebuie luate și măsuri pentru
prevenirea evacuărilor cauzate de neplata chiriilor.
ENERGIA ȘI ALIMENTAȚIAAccesul stabil, constant și sigur la energie adecvată este
atât o condiție prealabilă, cât și un element-cheie al exercitării unei game
largi de drepturi din Cartă (de exemplu, articolele 11, 15, 16, 23, 27, 30 și
31).
ECSR notează o creștere semnificativă a sărăciei energetice în rândul statelor
părți. Totodată, imposibilitatea de a accesa o alimentație adecvată și sustenabilă
afectează direct mai multe drepturi prevăzute de Cartă. Persoanele și familiile
aflate în sărăcie se confruntă adesea cu bariere în accesarea alimentației
corespunzătoare, ceea ce le accentuează vulnerabilitatea. În 2023, prețurile la
majoritatea produselor alimentare continuau să crească de până la șapte ori mai
repede decât salariile.
Măsurile luate de statele părți în timpul crizei au inclus plafoane de preț la
energie, plăți unice, reduceri de taxe și alocații direcționate către grupurile
cu venituri mici, pentru a face față creșterii costurilor energetice. În ceea
ce privește alimentația, măsurile au inclus plafoane de preț pentru produsele
de bază, tichete de masă și reducerea TVA pentru anumite produse.
Aceste măsuri au avut unele efecte pozitive, dar în multe cazuri au fost
temporare sau punctuale, în timp ce efectele crizei costului vieții au
continuat. Lipsa de direcționare clară a sprijinului către cei mai vulnerabili,
dependența excesivă de ajutorul de ultimă instanță (ex. cantine sociale, bănci
de alimente) și procesele prea complicate pentru accesarea sprijinului –
inclusiv cel legat de energie și alimentație – au fost, de asemenea, surse de
îngrijorare.
ECSR subliniază necesitatea ca statele părți să adopte măsuri pentru a evalua
numărul ridicat de gospodării aflate în sărăcie energetică, utilizând
indicatori adecvați. Trebuie realizate evaluări regulate ale impactului
costurilor energetice asupra titularilor de drepturi, cu accent pe grupurile
vulnerabile și gospodăriile cu venituri mici, imediat ce apar semne de
dificultăți.
Alte recomandări includ:
- simplificarea procedurilor de accesare a sprijinului;
- interzicerea deconectării de la furnizarea de energie pentru grupurile
vulnerabile/cu venituri mici;
- adoptarea de politici țintite și strategii incluzive pentru o tranziție
echitabilă către sisteme de energie regenerabilă;
- măsuri de sprijin pentru îmbunătățirea eficienței energetice a locuințelor.
În ceea ce privește alimentația, ECSR subliniază importanța extinderii programelor
de mese gratuite în școli și a renunțării la dependența de ajutorul alimentar
de ultimă instanță pentru a asigura accesul la hrană și pentru a combate
insecuritatea alimentară.
GRUPURI DEOSEBIT DE VULNERABILEGrupurile cărora Carta le acordă o atenție deosebită și care
au fost în mod special afectate de criza costului vieții includ gospodăriile cu
venituri mici (de exemplu, familiile monoparentale, persoanele șomere,
persoanele fără adăpost, persoanele expuse riscului de sărăcie și excluziune
socială), copiii, tinerii, persoanele cu dizabilități, persoanele vârstnice,
persoanele LGBTI, comunitățile marginalizate, minoritățile etnice, romii și
familiile de migranți.
În prezenta evaluare, ECSR se concentrează asupra situației a patru grupuri:
gospodăriile cu venituri mici, copiii, persoanele cu dizabilități și persoanele
vârstnice.
ECSR notează că, în majoritatea statelor părți, au fost luate o varietate de
măsuri pentru a atenua impactul crizei asupra acestor grupuri, cum ar fi plăți
unice, granturi pentru energie, plafoane de preț, reduceri de taxe, creșterea
beneficiilor, introducerea de noi beneficii/indemnizații, indexarea
prestațiilor și măsuri de sprijin pentru costurile alimentare.
Cu toate acestea, au fost identificate și puncte slabe în răspunsurile
statelor, printre care:
- caracterul adesea prea scurt al măsurilor adoptate;
- lipsa unei direcționări suficiente a sprijinului;
- deficiențe în consultarea și participarea grupurilor vulnerabile, așa cum
este prevăzut în Cartă.
ECSR recomandă, printre altele, ca statele părți:
- să utilizeze mai frecvent evaluări ale impactului asupra drepturilor omului;
- să colecteze date cantitative și calitative cuprinzătoare privind impactul
crizei costului vieții asupra grupurilor vulnerabile sau mai expuse riscului de
a fi afectate;
- să îmbunătățească direcționarea măsurilor;
- să acorde prioritate măsurilor pe termen mediu și lung;
- să asigure consultări oportune, semnificative și incluzive cu și participarea
persoanelor din grupurile cele mai afectate.
DECLARAȚIE DE INTERPRETARE
Pe baza evaluării rapoartelor ad hoc, ECSR a adoptat o
Declarație de interpretare. De acum înainte, această interpretare oficială a
Cartei va servi drept bază pentru evaluările juridice privind ceea ce este
necesar din partea statelor părți pentru a asigura efectiv drepturile prevăzute
de Cartă în contextul unei crize a costului vieții.
ECSR a susținut în mod constant că existența unor crize specifice nu reduce
obligațiile statelor părți în temeiul Cartei. Obligațiile prevăzute de Cartă
trebuie să servească drept foaie de parcurs în materie de drepturi ale omului
pentru luarea deciziilor privind legislația, politicile și alocarea resurselor
legate de crizele costului vieții.
Aceste decizii trebuie să abordeze nu doar impactul crizei asupra drepturilor
prevăzute de Cartă, ci și condițiile sociale, politice și economice care au
precedat criza și i-au agravat efectele negative asupra drepturilor sociale.
Măsurile care trebuie luate de statele părți nu pot fi limitate doar la
perioada imediată a crizei, ci trebuie să continue atât timp cât efectele
directe și indirecte ale crizei persistă.
Statele părți trebuie să adopte o abordare sensibilă la dimensiunea de gen
atunci când evaluează impactul crizelor și când elaborează și implementează
măsuri de răspuns la acestea.
În concluzie, ECSR subliniază că respectarea drepturilor prevăzute de Cartă în
beneficiul tuturor susține redresarea economică și justiția socială, promovând
în același timp stabilitatea democratică în Europa pe viitor.
Centrul Pro-European de servicii si comunicare (CPESC) inaugurat la 10 mai 2011 este o subdiviziune a Bibliotecii Nationale a Republicii Moldova, situat in subordonarea administrative a Directorului General al Bibliotecii Nationale a Republicii Moldova si are drept scop promovarea valorilor si mentalitatii europene si sprijinirea procesului de integrare europeana a Moldovei.
