Accesat la 10.05.2025
Acest studiu de fezabilitate abordează problema violenței – inclusiv violența bazată pe gen și violența sexuală – împotriva și între copii, din perspectiva drepturilor copilului. Studiul se bazează pe Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și pe activitatea Comitetului Lanzarote și a GREVIO, susținând că educația sexuală cuprinzătoare, adecvată vârstei (ESC), reprezintă un instrument esențial și eficient pentru prevenirea și combaterea acestor forme de violență.
A. Definirea educației sexuale cuprinzătoare
ESC depășește aspectele biologice ale reproducerii, incluzând dimensiunile sociale, culturale, psihologice și emoționale ale sexualității și relațiilor. Aceasta este concepută pentru a ajuta copiii să se raporteze critic la lumea înconjurătoare și trebuie să fie adecvată vârstei, adaptată etapelor de dezvoltare ale copilului și implementată la toate nivelurile educaționale.
B. Fundamentele în drepturile omului ale ESC
ESC contribuie la realizarea mai multor drepturi ale copilului, inclusiv dreptul la educație, sănătate, viață privată și nediscriminare. Deși CEDO nu menționează explicit educația sexuală, aceasta este susținută implicit prin articolele 8, 14 și articolul 2 din Protocolul nr. 1. ESC este astfel înțeleasă ca o obligație pozitivă a statului, consolidată și de alte instrumente regionale și internaționale privind drepturile omului.
C. ESC și prevenirea violenței bazate pe gen și a violenței sexuale
ESC oferă atât prevenție primară (prin abordarea factorilor de risc înainte ca violența să apară), cât și prevenție secundară (prin sprijinirea copiilor în recunoașterea, raportarea și combaterea abuzului). Programele eficiente de ESC sunt interactive, participative și adaptate nevoilor copiilor. Acestea promovează comunicarea non-violentă, bunăstarea emoțională și relațiile sănătoase, contribuind la dezvoltarea unor legături sigure și respectuoase între copii.
D. Practica implementării ESC în Europa și la nivel internațional
Studiul analizează practicile din diverse contexte europene și globale, evidențiind atât reușite, cât și provocări persistente. Chiar și în țările considerate modele de bună practică, se remarcă lacune în implementare și lipsa unui răspuns adecvat la opiniile și nevoile copiilor.
E. Concluzii și recomandări
Studiul se încheie cu o serie de recomandări pentru dezvoltarea unui viitor instrument juridic sau politic, subliniind:
- ancorarea în drepturile omului,
- strategii pentru proiectarea, implementarea, monitorizarea, evaluarea și promovarea ESC,
- importanța ca ESC să fie obligatorie, accesibilă, relevantă și suficient finanțată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu