CoE: e- publicații: Asigurarea dreptului la locuință: Ce pot face politicienii locali și regionali?

Ensuring the right to housing : what can local and regional politicians do? /  Congress of Local and Regional Authorities of the Council of Europe. – Strasbourg : Council of Europe, 2025. – 12 p. – [Resursă electronică]. - URL : https://rm.coe.int/webversion-gbr-5001-housing-leaflet-a5/1680b4e8f 

În această broșură, Congresul Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei evidențiază rolul esențial al autorităților locale și regionale în promovarea și protejarea dreptului la locuință, prin implementarea unor politici inovatoare care susțin comunități incluzive și reziliente. Sunt analizate provocările actuale – inclusiv accesibilitatea, discriminarea și gentrificarea – prin prezentarea unor soluții concrete din Europa. Cu exemple inspiratoare din Viena, Barcelona și Freiburg, Congresul face apel la autoritățile locale și regionale să transforme dreptul la locuință într-o realitate pentru toți.

Introducere: Locuința – un drept fundamental

Locuința este mai mult decât un acoperiș deasupra capului: este un drept al omului și o condiție esențială pentru demnitate, bunăstare și coeziune socială. Articolul 31 din Carta Socială Europeană Revizuită obligă statele să promoveze accesul la locuințe adecvate, să prevină și să reducă fenomenul persoanelor fără adăpost și să facă locuințele accesibile.

Totodată, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene recunoaște dreptul la asistență în materie de locuință, pentru a asigura o existență demnă tuturor. Cu toate acestea, în numeroase localități și regiuni europene, accesul la locuințe decente și accesibile rămâne o provocare majoră.

Provocările actuale în domeniul locuințelor

Deși dreptul la locuință este recunoscut, comunitățile europene se confruntă cu probleme semnificative:

• Accesibilitatea locuințelor – costurile de chirie sau achiziție cresc, la fel și ratele dobânzilor. În contrast, salariile stagnează, afectând în mod special gospodăriile cu venituri mici și medii.
  
• Discriminarea – persoanele aflate în situații vulnerabile (migranți, familii sărace, vârstnici, tineri) întâmpină dificultăți în a găsi o locuință stabilă și sunt expuse unui risc mai mare de a deveni fără adăpost.
• Gentrificarea – reabilitarea cartierelor degradate, deși benefică pe termen lung, poate duce la excluderea socială și creșterea inegalităților.
• Criza climatică – locuințele ineficiente energetic contribuie la degradarea mediului și generează sărăcie energetică.

Date relevante:

• În 2022, 8,7% dintre gospodăriile europene cheltuiau peste 40% din venitul disponibil pentru locuință.
• În 2021, aprox. 700.000 de persoane din UE trăiau fără adăpost sau în adăposturi temporare.
• Aproximativ 60% dintre tinerii europeni între 25-34 ani trăiesc cu părinții.

Soluții inovatoare din Europa

Congresul promovează modele de succes implementate de autoritățile locale și regionale care pot servi drept sursă de inspirație:

• Modelul din Viena (Austria) – peste 60% din locuitori trăiesc în locuințe susținute public. Prin politici de locuire mixtă, orașul asigură calitate, accesibilitate și coeziune socială.
• Strategiile anti-evacuare din Barcelona (Spania) – prin subvenții pentru chirie și asistență juridică, orașul combate evacuările și lipsa locuințelor.
• Cartierele eco din Freiburg (Germania) – proiecte de locuințe durabile, eficiente energetic, accesibile și axate pe bunăstarea comunității.

Aceste exemple demonstrează că autoritățile locale pot transforma dreptul la locuință într-o realitate pentru toți cetățenii, cu politici adaptate contextului local.

Recomandări pentru autoritățile locale și regionale

Congresul îndeamnă aleșii locali să adopte politici care să consolideze dreptul la locuință prin:

• Inovare socială – cartografierea inițiativelor existente, consultarea părților interesate și deschiderea către nevoile reale ale comunității.
• Incluziune socială – abordarea problemelor specifice grupurilor vulnerabile, încurajarea participării și combaterea marginalizării.
• Parteneriate public-private – dezvoltarea de soluții accesibile și sustenabile în colaborare cu sectorul privat.
• Reglementarea pieței imobiliare locale – pentru a combate specula și utilizarea ineficientă a fondului locativ.
• Reutilizarea fondului existent – identificarea și recondiționarea clădirilor neutilizate pentru a combate lipsa de locuințe și fenomenul persoanelor fără adăpost.

🔊 „O locuință sigură și stabilă este fundamentul unei societăți juste – să lucrăm împreună pentru ca nimeni să nu rămână fără ea.”
— Gudrun Mosler-Törnström, Mélanie Lepoultier, Peter Drenth (Raportori ai Congresului pentru Drepturile Omului)

Rolul Congresului Consiliului Europei în promovarea drepturilor la nivel local

Congresul Autorităților Locale și Regionale joacă un rol esențial în consolidarea democrației și protejarea drepturilor omului la nivel local și regional în cele 46 de state membre ale Consiliului Europei.

Summitul șefilor de stat și de guvern din 2023, organizat la Reykjavík, a reafirmat rolul esențial al Congresului în apărarea drepturilor fundamentale pe teren și a solicitat o mai bună partajare a responsabilităților între nivelurile național și local.

Astfel, Congresul și-a actualizat Strategia pentru Drepturile Omului, cu trei obiective principale:

• Promovarea unei culturi a drepturilor omului la nivel local și regional;
• Integrarea drepturilor omului în toate activitățile Congresului;
• Consolidarea dialogului politic și a cooperării între autoritățile locale, regionale, naționale și internaționale.

---

Concluzie

Dreptul la locuință este o condiție esențială pentru o viață demnă. În fața provocărilor sociale, economice și ecologice actuale, autoritățile locale și regionale sunt cele mai bine plasate pentru a acționa rapid, eficient și adaptat nevoilor comunităților lor.

Prin politici inovatoare, incluzive și sustenabile, ele pot transforma principiile europene în realitate pentru milioane de cetățeni – pentru ca nimeni să nu fie lăsat fără un acasă.

CoE: e- publicații recente : Drepturile sociale și criza costului vieții

Social Rights and the cost-of-living crisis: A Review of the States  Parties’ ad hoc reports / European Committee of Social Rights. - Strasbourg: Council of Europe, 2025. - 142 p. [Resursă electronică]. - URL: https://t.ly/Ir21E (Accesat la 15.07.2025)

Această evaluare intitulată „Drepturile sociale și criza costului vieții” marchează prima dată când Comitetul European pentru Drepturi Sociale (ECSR) a realizat o analiză a rapoartelor ad hoc ale statelor părți. Evaluarea oferă o privire generală asupra impactului crizei costului vieții asupra drepturilor sociale în statele membre ale Consiliului Europei, precum și asupra măsurilor adoptate de către state ca răspuns la această criză.

În cadrul acesteia, ECSR explică ce prevede Carta Socială în situațiile în care costul bunurilor esențiale crește mult mai rapid decât veniturile medii ale gospodăriilor și oferă orientări și recomandări care pot fi utilizate ca un cadru de acțiune de către statele părți.

*    *    *

CUPRINS
Rezumat executiv
Introducere
PROTECȚIE SOCIALĂ

• Introducere
• Întrebări și răspunsuri din partea statelor părți
• Puncte forte și puncte slabe ale măsurilor adoptate
• Concluzii și recomandări

OCUPAȚIE ȘI SALARII

• Introducere
• Întrebări și răspunsuri din partea statelor părți
• Puncte forte și puncte slabe ale măsurilor adoptate
• Concluzii și recomandări

LOCUINȚE

• Introducere
• Informații prezentate de statele părți
• Puncte forte și puncte slabe ale măsurilor adoptate
• Concluzii și recomandări

ENERGIE ȘI HRANĂ

• Introducere
• Întrebări și răspunsuri din partea statelor părți
• Puncte forte și puncte slabe ale măsurilor adoptate
• Concluzii și recomandări

GRUPURI AFECTATE DE CRIZA COSTULUI VIEȚII

• Introducere
• Întrebări și răspunsuri din partea statelor părți
• Gospodării cu venituri mici
• Copii
• Persoane cu dizabilități
• Persoane în vârstă
• Concluzii și recomandări

DECLARAȚIE DE INTERPRETARE

• Concluzii
• CONCLUZIE
• Anexa I – Rezumate ale rapoartelor ad hoc ale statelor părți
• Anexa II – Comentarii din partea terților

Drepturile sociale și criza costului vieții – analiza Comitetului European pentru Drepturi Sociale (ECSR), 2024

În 2024, Comitetul European pentru Drepturi Sociale a analizat măsurile adoptate de 41 de state părți la Carta Socială Europeană pentru a face față crizei costului vieții. Analiza s-a bazat pe rapoarte ad hoc prezentate de state, precum și pe informații din partea societății civile, partenerilor sociali și instituțiilor naționale pentru drepturile omului.

Criza a fost alimentată de efectele războiului Rusiei împotriva Ucrainei, care a perturbat piețele globale și a dus la creșteri abrupte ale prețurilor la energie și alimente, accentuând dificultățile deja existente din perioada pandemiei COVID-19 și din crizele economice anterioare. Deși inflația a scăzut parțial în 2024, costurile de trai au rămas ridicate, afectând în special persoanele și familiile vulnerabile.

Raportul ECSR nu oferă o evaluare juridică oficială, ci o imagine generală a răspunsurilor statelor, identificând bune practici și oferind recomandări pentru a întări protecția socială în contextul crizelor.

Printre temele analizate:

• Protecția socială: S-a constatat că multe măsuri au fost temporare și insuficiente. ECSR recomandă ajustarea regulată a prestațiilor sociale la inflație, simplificarea procedurilor de acces și implicarea celor afectați în luarea deciziilor.

• Ocupație și salarii: Criza a redus valoarea reală a salariilor. Se recomandă ca salariul minim net să fie de cel puțin 60% din salariul mediu net național și promovarea dialogului social în perioade de criză.

• Locuința: Multe state au introdus plafoane pentru chirii și au crescut sprijinul pentru locuințe. Cu toate acestea, lipsa unor măsuri pe termen lung și stocul insuficient de locuințe sociale rămân probleme esențiale.

• Accesul la energie și alimentație: Creșterea prețurilor a dus la sărăcie energetică și insecuritate alimentară. ECSR solicită politici direcționate, interzicerea deconectării gospodăriilor vulnerabile și extinderea programelor de mese gratuite în școli.

• Grupurile vulnerabile: Familiile cu venituri mici, copiii, persoanele cu dizabilități și vârstnicii au fost printre cele mai afectate. ECSR recomandă colectarea de date relevante, evaluări de impact și consultări reale cu aceste grupuri.

În final, Comitetul a adoptat o Declarație de interpretare, subliniind că obligațiile din Cartă rămân valabile chiar și în perioade de criză. Crizele nu justifică diminuarea drepturilor sociale, ci impun un răspuns proporțional, durabil și axat pe echitate, demnitate și justiție socială.

*    *     *

Drepturile sociale și criza costului vieții – Analiza Comitetului European pentru Drepturi Sociale (ECSR), 2024

PROTECȚIA SOCIALĂ Protecția socială este reglementată printr-o gamă largă de drepturi din Cartă, consacrate în special în articolele 12, 13 și 14, iar ECSR și-a concentrat evaluarea pe adecvarea prestațiilor de securitate socială și a asistenței sociale.

Carta obligă statele părți să ia toate măsurile necesare pentru a asigura că nivelurile de securitate socială și de asistență sunt adecvate, inclusiv prin ajustarea lor constantă pentru a ține pasul cu inflația.

ECSR notează că, în timpul crizei costului vieții, multe state părți au alocat resurse bugetare suplimentare pentru prestații de înlocuire a veniturilor și alte măsuri de asistență și sprijin pentru persoanele și familiile afectate. În multe cazuri, deși au avut un impact pozitiv, măsurile adoptate au fost punctuale sau temporare.

Totuși, criza costului vieții a continuat dincolo de durata acestor măsuri și a continuat să afecteze grupurile cele mai expuse riscului de sărăcie.

ECSR formulează mai multe recomandări, printre care faptul că statele părți ar trebui:

- să introducă măsuri legate de protecția socială care să aducă beneficii tuturor membrilor societății și care să compenseze creșterea costurilor de trai;

- să asigure indexarea regulată a prestațiilor de securitate socială și a asistenței sociale;

- să prevadă ajustări extraordinare, atunci când este necesar, pentru a menține puterea de cumpărare a celor mai expuși riscului de sărăcie;

- să se consulte cu persoanele cele mai afectate de criză în procesele decizionale privind alocarea prestațiilor și a asistenței sociale.

Simplificarea proceselor de solicitare a beneficiilor/sprijinului este de o importanță crucială.

OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ ȘI SALARII

ECSR își concentrează analiza pe dreptul tuturor lucrătorilor la o remunerație echitabilă (articolul 4§1). Criza costului vieții, prin presiunile inflaționiste crescânde, a redus valoarea reală a salariilor, ceea ce a reprezentat o provocare pentru lucrători, în special pentru cei cu salarii mici.

ECSR observă că, în timpul crizei, statele părți care aveau un salariu minim legal au aplicat fie un mecanism automat de indexare a salariilor, fie un mecanism de revizuire regulată. În statele părți fără salariu minim legal, ajustările pentru a compensa inflația s-au realizat adesea prin negocieri colective.

Totuși, ECSR observă și că mai multe state părți nu au reușit să mențină valoarea reală a salariului minim în perioada inițială a crizei. Evaluarea ECSR subliniază importanța esențială a eforturilor persistente și prompte din partea autorităților naționale de a menține standardul de viață al gospodăriilor care câștigă salariul minim.

Recomandările includ:

- ca salariul minim net să fie stabilit și menținut la cel puțin 60% din salariul mediu net național;

- să se depună eforturi serioase pentru promovarea dialogului social, în special a negocierilor colective, în perioadele de criză ale costului vieții.

LOCUINȚA

Criza costului vieții a agravat o criză a locuințelor deja existentă în multe state părți. Aspecte ale dreptului la locuință (garantat de articolele 31 și 16 din Cartă) care necesită o atenție deosebită în contextul unei crize a costului vieții includ măsurile pentru a face față creșterii costurilor locative și pentru prevenirea fenomenului de lipsă de adăpost.

ECSR observă o serie de măsuri luate de statele părți pentru a aborda problema accesibilității locuințelor și riscul de lipsă de adăpost în timpul crizei, inclusiv plafoane la chirii, majorarea beneficiilor pentru locuință și inițiative pentru creșterea stocului de locuințe sociale.

Cu toate acestea, măsurile adoptate au eșuat adesea să abordeze în mod adecvat problemele legate de drepturile locative. ECSR subliniază, prin urmare, că, în timpul unei crize a costului vieții și după aceasta, statele părți ar trebui să intervină regulat pentru a asigura atât existența unui stoc suficient de locuințe sociale accesibile, cât și adoptarea de măsuri pentru prevenirea lipsei de adăpost.

Comitetul subliniază importanța ca autoritățile naționale să ia măsuri pentru ca beneficiile pentru locuință să fie proporționale cu costurile locative și ca aceste beneficii să fie direcționate către grupurile cele mai expuse riscului de a nu-și putea permite o locuință adecvată. Trebuie luate și măsuri pentru prevenirea evacuărilor cauzate de neplata chiriilor.

ENERGIA ȘI ALIMENTAȚIA

Accesul stabil, constant și sigur la energie adecvată este atât o condiție prealabilă, cât și un element-cheie al exercitării unei game largi de drepturi din Cartă (de exemplu, articolele 11, 15, 16, 23, 27, 30 și 31).

ECSR notează o creștere semnificativă a sărăciei energetice în rândul statelor părți. Totodată, imposibilitatea de a accesa o alimentație adecvată și sustenabilă afectează direct mai multe drepturi prevăzute de Cartă. Persoanele și familiile aflate în sărăcie se confruntă adesea cu bariere în accesarea alimentației corespunzătoare, ceea ce le accentuează vulnerabilitatea. În 2023, prețurile la majoritatea produselor alimentare continuau să crească de până la șapte ori mai repede decât salariile.

Măsurile luate de statele părți în timpul crizei au inclus plafoane de preț la energie, plăți unice, reduceri de taxe și alocații direcționate către grupurile cu venituri mici, pentru a face față creșterii costurilor energetice. În ceea ce privește alimentația, măsurile au inclus plafoane de preț pentru produsele de bază, tichete de masă și reducerea TVA pentru anumite produse.

Aceste măsuri au avut unele efecte pozitive, dar în multe cazuri au fost temporare sau punctuale, în timp ce efectele crizei costului vieții au continuat. Lipsa de direcționare clară a sprijinului către cei mai vulnerabili, dependența excesivă de ajutorul de ultimă instanță (ex. cantine sociale, bănci de alimente) și procesele prea complicate pentru accesarea sprijinului – inclusiv cel legat de energie și alimentație – au fost, de asemenea, surse de îngrijorare.

ECSR subliniază necesitatea ca statele părți să adopte măsuri pentru a evalua numărul ridicat de gospodării aflate în sărăcie energetică, utilizând indicatori adecvați. Trebuie realizate evaluări regulate ale impactului costurilor energetice asupra titularilor de drepturi, cu accent pe grupurile vulnerabile și gospodăriile cu venituri mici, imediat ce apar semne de dificultăți.

Alte recomandări includ:
- simplificarea procedurilor de accesare a sprijinului;
- interzicerea deconectării de la furnizarea de energie pentru grupurile vulnerabile/cu venituri mici;
- adoptarea de politici țintite și strategii incluzive pentru o tranziție echitabilă către sisteme de energie regenerabilă;
- măsuri de sprijin pentru îmbunătățirea eficienței energetice a locuințelor.

În ceea ce privește alimentația, ECSR subliniază importanța extinderii programelor de mese gratuite în școli și a renunțării la dependența de ajutorul alimentar de ultimă instanță pentru a asigura accesul la hrană și pentru a combate insecuritatea alimentară.

GRUPURI DEOSEBIT DE VULNERABILE

Grupurile cărora Carta le acordă o atenție deosebită și care au fost în mod special afectate de criza costului vieții includ gospodăriile cu venituri mici (de exemplu, familiile monoparentale, persoanele șomere, persoanele fără adăpost, persoanele expuse riscului de sărăcie și excluziune socială), copiii, tinerii, persoanele cu dizabilități, persoanele vârstnice, persoanele LGBTI, comunitățile marginalizate, minoritățile etnice, romii și familiile de migranți.

În prezenta evaluare, ECSR se concentrează asupra situației a patru grupuri: gospodăriile cu venituri mici, copiii, persoanele cu dizabilități și persoanele vârstnice.

ECSR notează că, în majoritatea statelor părți, au fost luate o varietate de măsuri pentru a atenua impactul crizei asupra acestor grupuri, cum ar fi plăți unice, granturi pentru energie, plafoane de preț, reduceri de taxe, creșterea beneficiilor, introducerea de noi beneficii/indemnizații, indexarea prestațiilor și măsuri de sprijin pentru costurile alimentare.

Cu toate acestea, au fost identificate și puncte slabe în răspunsurile statelor, printre care:
- caracterul adesea prea scurt al măsurilor adoptate;
- lipsa unei direcționări suficiente a sprijinului;
- deficiențe în consultarea și participarea grupurilor vulnerabile, așa cum este prevăzut în Cartă.

ECSR recomandă, printre altele, ca statele părți:
- să utilizeze mai frecvent evaluări ale impactului asupra drepturilor omului;
- să colecteze date cantitative și calitative cuprinzătoare privind impactul crizei costului vieții asupra grupurilor vulnerabile sau mai expuse riscului de a fi afectate;
- să îmbunătățească direcționarea măsurilor;
- să acorde prioritate măsurilor pe termen mediu și lung;
- să asigure consultări oportune, semnificative și incluzive cu și participarea persoanelor din grupurile cele mai afectate.

DECLARAȚIE DE INTERPRETARE

Pe baza evaluării rapoartelor ad hoc, ECSR a adoptat o Declarație de interpretare. De acum înainte, această interpretare oficială a Cartei va servi drept bază pentru evaluările juridice privind ceea ce este necesar din partea statelor părți pentru a asigura efectiv drepturile prevăzute de Cartă în contextul unei crize a costului vieții.

ECSR a susținut în mod constant că existența unor crize specifice nu reduce obligațiile statelor părți în temeiul Cartei. Obligațiile prevăzute de Cartă trebuie să servească drept foaie de parcurs în materie de drepturi ale omului pentru luarea deciziilor privind legislația, politicile și alocarea resurselor legate de crizele costului vieții.

Aceste decizii trebuie să abordeze nu doar impactul crizei asupra drepturilor prevăzute de Cartă, ci și condițiile sociale, politice și economice care au precedat criza și i-au agravat efectele negative asupra drepturilor sociale.

Măsurile care trebuie luate de statele părți nu pot fi limitate doar la perioada imediată a crizei, ci trebuie să continue atât timp cât efectele directe și indirecte ale crizei persistă.

Statele părți trebuie să adopte o abordare sensibilă la dimensiunea de gen atunci când evaluează impactul crizelor și când elaborează și implementează măsuri de răspuns la acestea.

În concluzie, ECSR subliniază că respectarea drepturilor prevăzute de Cartă în beneficiul tuturor susține redresarea economică și justiția socială, promovând în același timp stabilitatea democratică în Europa pe viitor.