6. Adunarea recomandă Comitetului de Miniștri să recunoască faptul că conflictele armate și distrugerea mediului pot spori semnificativ vulnerabilitatea climatică și pot avea consecințe pe termen lung asupra tinerilor și generațiilor viitoare și să se asigure că politicile privind reziliența climatică, refacerea mediului și reconstrucția iau în considerare drepturile, nevoile și interesele acestora.
* * *
Europa, continentul care se încălzește cel mai rapid: accelerarea acțiunilor climatice împreună cu tinerii: Rezoluția 2679 (2026), adoptată de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei la dezbaterea din 1 octombrie 2026
Europa se încălzește mai rapid decât orice alt continent – cu o viteză de peste două ori mai mare decât media globală – iar consecințele sunt deja devastatoare: valuri de căldură record, secete severe, incendii forestiere catastrofale și zeci de mii de decese cauzate de căldură în fiecare an. În această Rezoluție, Adunarea Parlamentară subliniază că depășirea pragului de 1,5 °C stabilit prin Acordul de la Paris nu trebuie considerată inevitabilă sau acceptabilă și că sunt necesare acțiuni urgente acum, în locul unei dependențe de tehnologii viitoare încă nedovedite pentru a remedia efectele produse.
Tinerii se află în centrul acestui apel la acțiune: deși au contribuit cel mai puțin la această criză, ei vor suporta cea mai mare parte a consecințelor de-a lungul vieții lor, ceea ce face din echitatea intergenerațională un imperativ moral. Adunarea îndeamnă statele membre să stabilească obiective climatice obligatorii din punct de vedere juridic și compatibile cu drepturile omului, să creeze mecanisme reale – nu doar formale – prin care tinerii să poată contribui la elaborarea politicilor climatice, să protejeze tinerii activiști pentru mediu, să investească în locuri de muncă verzi și educație și să sprijine elaborarea unui instrument juridic obligatoriu al Consiliului Europei care să garanteze dreptul la un mediu sănătos.
1. Grupul interguvernamental de experți privind schimbările climatice (IPCC) a stabilit că activitățile umane, în principal prin emisiile de gaze cu efect de seră (GES), au cauzat în mod neechivoc încălzirea globală. De la primul său raport de evaluare, publicat în 1990, gradul de certitudine al concluziilor IPCC privind această legătură cauzală a crescut constant. Prin adoptarea Acordului de la Paris în 2015, statele s-au angajat să mențină creșterea temperaturii medii globale sub 2 °C și să depună eforturi pentru a o limita la 1,5 °C față de nivelurile preindustriale. În 2023, IPCC a stabilit că se preconiza ca acest prag să fie atins încă de la începutul anilor 2030, chiar și în scenarii care presupun reduceri substanțiale ale emisiilor, și că încălzirea ar putea ajunge la 3,2 °C până în 2100 dacă traiectoria actuală ar fi menținută. Cu toate acestea, în pofida acestei prognoze clare, emisiile de GES continuă să crească. La 2 septembrie 2026, Programul Națiunilor Unite pentru Mediu a anunțat că încălzirea nu va fi oprită înainte de atingerea pragului de 1,5 °C și că depășirea acestui prag va trebui, de acum înainte, să fie gestionată.
2. Adunarea Parlamentară afirmă că această depășire a pragului nu trebuie tratată ca fiind lipsită de importanță: 3 °C nu reprezintă pur și simplu o agravare a schimbărilor climatice, ci o trecere către o lume caracterizată de valuri de căldură extreme, presiuni masive asupra resurselor de apă, alimentației, asigurărilor, infrastructurii etc. De asemenea, această depășire nu poate fi interpretată ca făcând caduce angajamentele asumate în temeiul Acordului de la Paris. Dimpotrivă, aceasta impune formularea întrebărilor economice, sociale și democratice adecvate și reducerea imediată a emisiilor pentru a limita amploarea și durata depășirii pragului. Acțiunile actuale nu trebuie amânate mizând pe promisiunea incertă că emisiile de carbon produse astăzi ar putea fi eliminate din atmosferă mâine. O eventuală revenire sub pragul de 1,5 °C nu poate nici să șteargă prejudiciile produse în perioada în care acest prag a fost depășit și nici să constituie, în sine, o politică climatică.
3. Vara anului 2026 a confirmat acest lucru: Europa resimte efectele încălzirii globale mai intens decât celelalte continente. Organizația Meteorologică Mondială și programul de observare a Pământului al Uniunii Europene – Copernicus – raportează că, în ultimii treizeci de ani, continentul s-a încălzit cu aproximativ 0,56 °C pe deceniu, de peste două ori mai rapid decât media globală, iar temperatura sa este deja cu aproximativ 2,5 °C peste nivelurile preindustriale. Vara anului 2026 a fost a treia cea mai caldă înregistrată vreodată în Europa și cea mai caldă înregistrată vreodată în Europa de Vest, cu o temperatură medie cu 2,54 °C mai mare decât media perioadei 1991–2020, comparativ cu o creștere de 1,34 °C în 2022 și de 1,54 °C în 2024. Până la sfârșitul lunii iulie 2026, jumătate din teritoriul Uniunii Europene și al Regatului Unit era afectată de secetă; cele patru mari râuri ale Europei – Loara, Pad, Rin și Dunăre – atinseseră niveluri excepțional de scăzute, iar până în august 2026, incendiile de vegetație mistuiseră peste 500 000 de hectare de teren.
4. Adunarea se alătură comunității științifice în avertizarea adresată statelor membre: schimbările climatice distrug condițiile în care toate formele de viață, inclusiv oamenii, se pot dezvolta și, prin urmare, reprezintă o amenințare directă la adresa habitabilității planetei. Adunarea solicită ca noțiunea de habitabilitate să fie plasată în centrul acțiunilor climatice europene, ca o valoare nenegociabilă pe care trebuie să se întemeieze toate celelalte. Habitabilitatea planetei constituie condiția primordială pentru viață și, prin urmare, punctul de plecare și nucleul tuturor celorlalte drepturi ale omului consacrate în Convenția europeană a drepturilor omului (STE nr. 5) și în Carta socială europeană (revizuită) (STE nr. 163). Fără un climat favorabil vieții, apă accesibilă, aer curat și ecosisteme funcționale, drepturile omului, precum și libertățile și demnitatea pe care acestea se bazează, rămân simple concepte abstracte.
5. Schimbările climatice ucid. Acestea subminează mijloacele de trai și agravează vulnerabilitățile și inegalitățile. Raportul Lancet Countdown 2026 estimează numărul deceselor asociate căldurii în Europa, în 2024, la 62 000 și constată o creștere a acestor decese în 99,6% dintre regiunile monitorizate. În perioada 2015–2024, expunerea sugarilor și a persoanelor vârstnice la valuri de căldură a crescut cu 121%, respectiv 266%, comparativ cu perioada 1991–2000. Situația este agravată de faptul că, în toate statele membre, efectele negative ale schimbărilor climatice asupra sănătății și condițiilor de viață se concentrează în rândul persoanelor care dispun de cele mai puține posibilități de a se proteja.
6. Impactul economic negativ atribuit schimbărilor climatice în statele membre este în prezent vizibil și cuantificabil. În Uniunea Europeană, fenomenele meteorologice extreme au provocat pierderi în valoare totală de 822 de miliarde de euro începând din 1980, dintre care 208 miliarde de euro numai în perioada 2021–2024. Aceste cifre nu includ pierderile de productivitate, cheltuielile pentru sănătate și alte costuri indirecte. Potrivit European Climate Risk Assessment, pierderile anuale ar putea ajunge la 2,2% din PIB până în 2070, iar un sfert dintre regiunile UE ar putea înregistra pierderi ale PIB de peste 5%, chiar dacă încălzirea globală este limitată la +1,5 °C. O încălzire de aproximativ 4 °C ar putea reduce PIB-ul mondial cu 10–23% până în 2100, comparativ cu un scenariu în care nu ar mai avea loc o încălzire suplimentară.
7. Tinerii sunt deosebit de vulnerabili în această situație: au contribuit în mică măsură la emisiile cumulate, dar vor suporta consecințele acestora pe parcursul întregii vieți. În rândul acestora, fetele și tinerele femei pot fi deosebit de vulnerabile atunci când schimbările climatice accentuează inegalitățile existente: acestea le pot afecta accesul la educație, resurse și servicii medicale, inclusiv la servicii de sănătate sexuală și reproductivă, și le pot spori expunerea la violență. Această nedreptate se extinde, de asemenea, de la o generație la alta. Un copil născut în 2020 va avea 80 de ani în 2100: pentru acesta, sfârșitul secolului nu reprezintă un orizont abstract, ci întreaga sa viață. Potrivit IPCC, acești copii se vor confrunta cu o creștere de aproape cinci ori a fenomenelor meteorologice extreme într-un scenariu de încălzire globală de 3 °C. Această vulnerabilitate nu reprezintă doar o preocupare pentru viitor: în Europa, aproximativ 43% dintre școli sunt situate în insule de căldură urbane, unde temperatura medie este cu cel puțin 2 °C mai ridicată decât în zonele înconjurătoare. Tinerii vor trebui să facă față efectelor asupra sănătății, mijloacelor de trai și dezvoltării lor personale, suportând totodată costurile măsurilor de adaptare și încercând să repare prejudiciile pe care întârzierea acțiunilor le va fi agravat.
8. Cu toate acestea, Europa dispune de o capacitate reală de acțiune. Studii recente estimează că, chiar dacă alte regiuni ale lumii nu și-ar intensifica eforturile, reducerea emisiilor europene ar costa mai puțin decât prejudiciile pe care inacțiunea le-ar provoca continentului nostru. Acțiunea globală insuficientă nu constituie, prin urmare, o justificare pentru o abordare europeană de așteptare și neimplicare. Deciziile luate astăzi vor avea un impact foarte concret asupra calității vieții pe continent pentru tot restul vieții tinerilor de astăzi și pentru generațiile viitoare. Echitatea intergenerațională impune ca cei care dețin în prezent puterea de a decide și de a acționa în țările europene să nu transfere asupra copiilor lor povara riscurilor, prejudiciilor și reparațiilor.
9. Adunarea este convinsă că creativitatea, dinamismul, implicarea socială și competențele tinerilor trebuie mobilizate pentru a aborda schimbările climatice. Aceasta nu înseamnă consultări pur formale, fără o continuare reală. Tinerii ar trebui să participe la stabilirea priorităților și la realizarea compromisurilor, inclusiv la alegerile privind cadrele economice, fiscale și financiare care modelează stimulentele și deciziile de investiții. În special, aceștia ar trebui implicați în definirea criteriilor care reglementează sprijinul public, astfel încât acest sprijin să nu mai favorizeze activitățile dăunătoare climei și ecosistemelor, ci să încurajeze modele cu emisii reduse și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, economia circulară, protecția biodiversității și inițiativele antreprenoriale durabile conduse de tineri.
10. În Rezoluția sa 2553 (2024), „Consolidarea perspectivei tinerilor în activitatea Adunării Parlamentare”, reafirmată prin Rezoluția 2639 (2026), „Consolidarea democrațiilor împreună cu tinerii: de la participare la responsabilitate comună”, Adunarea și-a asumat angajamentul de a integra perspectiva tinerilor în acțiunile ulterioare activității sale. Implicarea tinerilor în activitatea sa privind mediul și criza climatică este esențială.
11. Adunarea subliniază, de asemenea, importanța Principiilor de la Maastricht privind drepturile omului ale generațiilor viitoare, care oferă un cadru util pentru abordarea efectelor pe termen lung ale deciziilor publice, reprezentarea generațiilor viitoare și echitatea intergenerațională în cadrul acțiunilor climatice.
12. Adunarea salută adoptarea Recomandării CM/Rec(2024)6 a Comitetului de Miniștri adresată statelor membre privind tinerii și acțiunile climatice, primul instrument internațional consacrat în mod specific acestei problematici. Aceasta invită statele membre să o pună integral și fără întârziere în aplicare. Pentru a transforma recomandarea într-un instrument eficient de accelerare a acțiunilor climatice, Adunarea le solicită, în special:
12.1 să consacre în legislația și planurile lor climatice obiective generale și intermediare ambițioase, compatibile cu drepturile omului și însoțite de termene-limită, mecanisme de monitorizare, măsuri corective și o evaluare a efectelor acestora asupra tinerilor și generațiilor viitoare, pentru a asigura o repartizare echitabilă a eforturilor între generații;
12.2 să instituie mecanisme permanente care să permită tinerilor în toată diversitatea lor, asigurând în special participarea efectivă a fetelor și tinerelor femei, să contribuie la formularea, arbitrarea și monitorizarea politicilor climatice, inclusiv a dimensiunilor lor economice, fiscale și financiare, cu un mandat clar, resurse suficiente și obligația autorităților de a răspunde public propunerilor acestora;
12.3 să includă delegați ai tinerilor, cu statut, formare și resurse adecvate, în delegațiile naționale care participă la negocierile climatice europene și internaționale și să prezinte public informații cu privire la contribuția acestora;
12.4 să instituie, la nivel național, regional și local, bugete participative și fonduri multianuale care să le permită tinerilor și organizațiilor de tineret să conceapă, selecteze și implementeze proiecte de atenuare a schimbărilor climatice, adaptare și refacere a naturii, asigurând totodată accesul la aceste fonduri al organizațiilor mici și al grupurilor informale;
12.5 să asigure tuturor tinerilor cunoștințele și competențele necesare pentru a înțelege opțiunile climatice, a combate dezinformarea și greenwashing-ul și a participa la acțiuni colective, prin intermediul învățământului școlar, formării profesionale, învățământului superior, învățării non-formale și activităților de tineret, precum și prin acces echitabil la informații fiabile și accesibile, asigurând totodată ca programele de studii, manualele, resursele educaționale și materialele informative să ofere informații corecte din punct de vedere științific, actualizate și adaptate vârstei și nevoilor tinerilor;
12.6 să dezvolte căi de acces remunerate către locuri de muncă de calitate în sectoarele esențiale pentru reducerea emisiilor de GES și pentru adaptarea societății la efectele schimbărilor climatice și să se asigure că politicile climatice nu agravează precaritatea în rândul tinerilor, în special în ceea ce privește accesul la locuințe, energie, alimente și mobilitate;
12.7 să prevină și abordeze efectele schimbărilor climatice asupra sănătății fizice și mintale a tinerilor, în special eco-anxietatea, prin servicii accesibile și adaptate nevoilor acestora, consolidând totodată capacitatea lor de a întreprinde acțiuni colective;
12.8 să prevină discriminarea cu care se confruntă tinerii în legătură cu schimbările climatice, să acorde o atenție deosebită tinerilor vulnerabili sau marginalizați, în special celor expuși unor forme multiple și intersecționale de discriminare, și să se asigure că politicile climatice se bazează pe principiile justiției climatice, echității și solidarității intergeneraționale;
12.9 să asigure protecția tinerilor activiști pentru mediu împotriva amenințărilor, supravegherii excesive, acțiunilor strategice în justiție împotriva participării publice (SLAPP), utilizării disproporționate a forței și oricărei restricționări nejustificate a libertății lor de exprimare, de întrunire pașnică și de asociere;
12.10 să ofere autorităților locale și regionale competențele și resursele necesare pentru a colabora cu tinerii în vederea elaborării unor politici locale de atenuare și adaptare și pentru a face școlile, universitățile, centrele de tineret și alte servicii esențiale reziliente la riscurile climatice.
