CoE: e-publicații - Orientări privind Identitatea Națională Digitală

Guidelines on National Digital Identity / Consultative Committee of the Convention for the protection of individuas with regard to automatic processing of personal data  (Convention 108). - Strasbourg, 2022. - 35 p. - Accesat la 30.01.2023

Disponibil: https://rm.coe.int/t-pd-2021-2rev9-guidelines-digital-identity-2761-5846-6310-2/1680a95e1e

tradaptare bnrm.md

Orientări privind Identitatea Naționala Digitală

Cu ocazia marcării Zilei Protecției Datelor, sărbătorită în fiecare an la 28 ianuarie, președintele Comitetului Consultativ al Consiliului Europei privind protecția datelor „Convenția 108”, Elsa Mein, a subliniat necesitatea ca sistemele naționale de identitate digitală să respecte standardele privind drepturile omului, în special respectarea dreptului la confidențialitate și la protecția datelor cu caracter personal.

Comitetul Consultativ, care reprezintă toate părțile la Convenție, a publicat noi linii directoare pentru a ajuta guvernele și alți actori implicați în crearea și gestionarea sistemelor care prelucrează o serie de date cu caracter personal, să  certifice autenticitatea „identității juridice” a unei persoane în fața legii și față de stat.

Orientările urmăresc să aplice principiile și prevederile convenției modernizate privind protecția datelor - Convenția 108+. Acestea subliniază că, având în vedere potențialul unui impact negativ asupra drepturilor omului, sistemele naționale de identitate digitală ar trebui să adopte o abordare centrată pe drepturile omului și să integreze în mod explicit legislația privind drepturile omului în reglementarea, proiectarea, implementarea și funcționarea lor.

Multe țări au adoptat scheme naționale de identitate care prelucrează o serie de date cu caracter personal, inclusiv categorii speciale de date despre persoane fizice, pentru a certifica, în principal, autenticitatea „identității juridice” a unei persoane în fața legii și față de stat. Conceptul de „identitate juridică” s-a dezvoltat din articolul 6 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care prevede că „Fiecare om are dreptul să i se recunoaşca pretutindeni personalitatea juridică”. 

Din punct de vedere istoric, schemele naționale de identitate au început ca sisteme de identitate „analogice” care se bazau pe datele limitate înregistrate în sistemele de înregistrare civilă (naștere, căsătorie, deces). Astfel de scheme naționale de identitate au fost și pot încă să se bazeze pe eliberarea unui „document” de identificare fundamental (cum ar fi o carte de identitate) prin care o persoană își poate dovedi identitatea în fața legii și în fața statului și prin care persoanelor fizice pot să li se acorde acces la servicii publice (cum ar fi protecția socială) sau prin care să-și poată afirma drepturile. 

Din ce în ce mai mult, schemele de identitate naționale analogice sunt digitalizate pentru a include procesarea electronică a datelor cu caracter personal, adesea însoțită de autentificare prin date biometrice, cum ar fi amprentele digitale și scanările irisului. Aceste scheme naționale de identitate digitalizate pot ingera sau se pot conecta la date și identificatori demografici și biometrici colectate în alte sisteme specifice sectorului, cum ar fi asistența medicală, asistența socială sau chiar bazele de date de înregistrare a cartelei SIM mobile sau de identitate a dispozitivelor mobile. 

Schemele naționale de identitate digitală urmăresc să reprezinte statutul juridic al unei persoane și pot afecta și influența multe aspecte ale vieții private a unei persoane, inclusiv sfera privată a activităților sale digitale. De exemplu, o identitate digitală națională poate fi utilizată în sectorul comercial, pentru a furniza servicii de asigurare a identității sau atunci când o identitate digitală națională este legată de un număr de telefon mobil sau de un identificator de dispozitiv în sectorul privat. O justificare cheie pentru digitalizarea „identității juridice” și crearea sistemelor și sistemelor naționale de identitate digitală (NIDS) este aceea că acestea asigură și garantează securitatea și certitudinea juridică, dar ar putea, de asemenea, să faciliteze accesul mai ușor la drepturile și drepturile sociale și economice și să ofere o protecție mai extinsă a societății; precum securitatea personală și societală. De asemenea, se sugerează că acestea oferă beneficii precum interoperabilitatea în interiorul și transfrontalier, că îmbunătățesc acuratețea și disponibilitatea datelor și îmbunătățesc luarea deciziilor guvernamentale și furnizarea de servicii publice și măsuri de protecție socială. 

În timp ce NIDS poate aduce beneficii și protecții semnificative în mai multe contexte și permite indivizilor să obțină și să-și afirme drepturi importante, ele pot avea, de asemenea, consecințe negative pentru drepturile omului ale indivizilor și comunităților și grupurilor de indivizi. Aceste consecințe pot varia de la discriminare și excludere la marginalizare, la profilare și supraveghere nejustificată, la pierderea controlului unei persoane asupra identității sale sau chiar la utilizarea abuzivă sau furtul identității cuiva. Alte riscuri de confidențialitate pentru indivizi apar din cauza multitudinii de actori implicați în gestionarea identității digitale, inclusiv furnizorii de identitate, furnizorii de servicii și terții cărora li s-a permis să dezvolte sau să utilizeze sisteme naționale de identificare digitală și din cauza faptului că utilizarea identităților digitale de către indivizii pot fi urmăriți, permițând astfel forme intruzive de supraveghere și profilare.

„Identitatea digitală națională” pare definită inadecvat în politică, legislație și practică, astfel încât schemele naționale de identitate digitală ar putea să nu ia în considerare, să prevadă sau să protejeze în mod adecvat împotriva riscurilor pentru drepturile și libertățile fundamentale ale indivizilor (și ale grupurilor și comunităților). Evoluțiile au condus, de asemenea, la conectarea sau integrarea schemelor de identitate, cum ar fi înregistrarea obligatorie a cartelelor SIM mobile bazate pe date biometrice în politicile și sistemele naționale de identitate digitală și la potențialul de a conecta și integra sistemele naționale de identitate digitală în alte sisteme, cum ar fi schemele de supraveghere a vehiculelor, recunoaștere facială sau scheme de verificare facială. 

Preambulul din Raportul explicativ la Protocolul CETS nr. 223 de modificare a Convenției ETS nr. 108 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal („Convenția 108+”) prevede că „demnitatea umană impune ca să fie introduse garanții  atunci când sunt prelucrate date cu caracter personal, pentru ca persoanele fizice să nu fie tratate ca simple obiecte.”

Incorporarea din ce în ce mai mare a datelor biometrice în NIDS, care îi face pe oameni „lizibili la mașină”, prezintă riscul de a reduce oamenii la un simplu obiect îndepărtat de considerentele demnității umane și alte consecințe negative pentru drepturile omului și libertățile fundamentale ale acestora. NIDS poate interfera și poate avea implicații semnificative pentru drepturile omului și libertățile fundamentale și în special drepturile la confidențialitate și protecția datelor cu caracter personal, care pot fi și mai mari în cazurile în care sunt prelucrate date biometrice.

Prin urmare, este foarte recomandat ca legislația națională privind protecția datelor, conformă cu Convenția 108+, să fie mai întâi stabilită pentru a oferi o bază legitimă fundamentală pentru reguli și garanții. O lege națională privind protecția datelor ar trebui să informeze și să fie o condiție prealabilă pentru introducerea unui NIDS. În plus, având în vedere potențialul de impact negativ asupra drepturilor omului, NIDS ar trebui să adopte o abordare centrată pe drepturile omului și ar trebui să integreze în mod explicit considerentele legate de drepturile omului, așa cum sunt ancorate în dreptul internațional al drepturilor omului, în politica, proiectarea, implementarea și funcționarea schemelor naționale de identitate digitală și sisteme.

Prin urmare, aceste orientări susțin viața privată și drepturile omului prin adoptarea unei abordări, care include necesitatea implicării părților interesate în identificarea și evaluarea posibilelor impacturi negative ale NIDS asupra intereselor și drepturilor omului și libertăților fundamentale ale indivizilor și grupurilor.

Aceste orientări au un domeniu general de aplicare, se aplică sectoarelor public și privat și identității juridice pe care schemele naționale de identitate digitală încearcă să o reprezinte. Nimic din aceste orientări nu trebuie interpretat ca excluzând sau limitând prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului sau ale Convenției ETS nr. 108 a Consiliului Europei pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor cu caracter personal („Convenția 108”). Există, de asemenea, alte instrumente specifice care pot fi la fel de relevante în contextul schemelor naționale de identitate digitală, cum ar fi Recomandarea CM/Rec(2021)8 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor personale în contextul profilării sau Orientările privind recunoașterea facială.

Aceste orientări iau în considerare și urmăresc să aplice principiile și alte prevederi cheie și garanții ale Convenției 108+ la dezvoltarea și implementarea schemelor și sistemelor naționale de identitate digitală (NIDS). Bazându-se în special pe articolul 10 din Convenția 108+, orientările stabilesc un set de măsuri de referință pe care factorii de decizie politică și alte părți interesate le pot aplica schemelor naționale de identitate digitală, pentru a se asigura că astfel de scheme nu subminează, ci examinează, iau în considerare și atenuează în mod corespunzător potențialele efecte negative asupra drepturilor omului și libertăților fundamentale consacrate în instrumentele internaționale relevante.

Se intenționează ca liniile directoare să contribuie la asigurarea faptului că NIDS respectă și protejează drepturile omului și libertățile fundamentale, începând cu etapa politicii, traversând etapa de proiectare și până la toate aspectele procesării datelor. Orientările promovează o evaluare obiectivă a tuturor intereselor în joc, inclusiv a beneficiilor unor astfel de sisteme împotriva interferenței pe care acestea le-ar putea reprezenta în drepturile omului și libertățile fundamentale ale indivizilor, în sprijinirea obiectivelor politice legitime, reducând în același timp riscurile pentru indivizi, grupuri și comunități de indivizi.