Expozitia: Ziua Internaţională a Romilor: Cea de-a 45-a aniversare

La 8 aprilie 2016, comunitatea europeană marcheză 45 de ani de la proclamarea Zilei Internaţionale a Romilor.În acest context, Serviciul Colecţie de artă şi hărţi în colaborare cu Centrul Pro-European de Servicii şi Comunicare, au organizat o expoziţie de documente, cărţi, albume, resurse WEB, care are ca scop familiarizarea publicul cititor cu istoria, cultura şi tradiţiile romilor.

Totodată, sunt aduse la cunoştinţa publicului cadrul juridic al Consiliului Europei şi politicile comunitare, dar şi bunele practici din diverse state europene cu privire la protecţia drepturilor şi incluziunea romilor în societate.

EXPOZITIA 7.04- 15.04.2016

Expoziţia este structurată pe Compartimente, începând cu informaţii generale despre declararea Zilei Internaţionale a Romilor, Istoricul Romilor, prezenţa romilor în statele europene, politici europene de integrare a romilor. 

Compartimentul 2 expune textele legislative cu privire la protecţia drepturilor omului, adoptate de Consiliul Europei şi alte structuri internaţionale şi europene, precum şi mecanismele de punere în aplicare a acestor drepturi. 

Compartimentul 3 reprezintă publicaţii în care sunt reflectate cultura şi tradiţiile romilor.

Context


Ziua de 8 Aprillie, Ziua Internaţională a Romilor reprezintă data la care, în anul 1971, la Orphington, lângă Londra, s-a desfăşurat primul Congres Mondial al Romilor.



Congresul a fost cu adevărat determinant pentru naţiunea romă şi pentru întreaga mișcare a romilor de atunci și până în prezent.

Organizarea Congresului nu a fost întâmplătoare, pregătirile pentru acesta începând încă din anul 1969, când o delegaţie a primului Consiliu al Ţiganilor şi o delegaţie a Comitetului Internaţional Tsigane au fost primiţi la sediul Consiliului Europei din Strasbourg. Acel moment poate fi numit un precursor al primului Congres Mondial al Romilor.

În statele din Europa de Est, data de 8 aprilie a fost consacrată Zilei romilor din 1990.

Protecţia drepturilor Romilor în cadrul Consiliului Europei

Actualmente, în Europa locuiesc peste zece milioane de Romi/ţigani. În pofida prezenţei lor pe continentul european, Romii rămân a fi cel mai puţin integrat şi cel mai persecutat popor din Europa. După destrămarea Uniunii Sovietice, violenţele rasiste împotriva Romilor au sporit, iar drepturile lor civile de bază au fost încălcate. Datorită gravităţii problemelor cu care se confruntă, situaţia Romilor a atras atenţia mai multor organizaţii europene.


Consiliul Europei a fost printre primele organizaţii care a conştientizat aceste probleme. Încă din 1968, Organizaţia s-a implicat în studierea şi diseminarea informaţiei despre Romi şi problemele acestora; după 1993 acţiunile pentru protecţia acestui popor au devenit mai coerente şi organizate. Astfel, Consiliul Europei, prin intermediul organelor sale a elaborat mai multe documente care vizează protecţia drepturilor Romilor, iar din 1993 Consiliul Europei a iniţiat programul numit „Promovarea măsurilor de încredere faţă de minorităţi” în scopul de a implementa iniţiative speciale care să schimbe atutudinile ostile din cadrul comunităţilor interetnice. Una din cele mai importante contribuţii a Consiliului Europei a fost recunoaşterea că Romii constituie în Europa o minoritate şi trebuie protejaţi ca atare. Activitatea Consiliului Europei a plasat protecţia Romilor în topul agendei privind drepturile omului şi a pus în evidenţă probleme cu care aceştia se confruntă. În plus, instrumentele generale cu privire la drepturile omului, drepturile minorităţilor şi rasismul pot fi aplicate foarte util şi în cazul Romilor. Mecanismele de monitorizare ale acestor instrumente în repetate rânduri au soluţionat încălcările drepturilor Romilor.

 Mai mult

UE și comunitatea romă

 

Romii sunt cea mai numeroasă minoritate etnică din Europa.  Se estimează că în Europa trăiesc aproximativ 10-12 milioane de cetățeni de etnie romă, dintre care aproximativ 6 milioane locuiesc în Uniunea Europeană, majoritatea fiind cetățeni ai UE. Mulți romi din UE sunt victime ale prejudecăților și excluziunii sociale, în pofida faptului că țările UE au interzis discriminarea.

Instituțiile europene și toate țările din Uniunea Europeană au responsabilitatea de a îmbunătăți viața cetățenilor romi din UE.

.

UE a subliniat în mod repetat nevoia unei mai bune integrări a populației rome (de exemplu, în Comunicarea privind integrarea economică și socială a romilor în Europa, din aprilie 2010), însă mai rămân încă multe de făcut. Instituțiile europene și toate țările din UE au responsabilitatea de a schimba această situație.

În 2011, Comisia Europeană a adoptat o comunicare menită să favorizeze dezvoltarea de strategii naționale pentru integrarea romilor, în care sunt prezentate în detaliu politicile și măsurile concrete care trebuie aplicate (Comunicare privind un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020).

Fiecare țară a pregătit o strategie privind romii sau un set de măsuri integrate de politică, care au fost evaluate de Comisia Europeană într-o comunicare adoptată în 2012 (Strategiile naționale de integrare a romilor: o primă etapă în punerea în aplicare a cadrului UE). La 9 decembrie 2013, Consiliul European a adoptat o recomandare cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre.

Raportul de evaluare din 2013 (Progrese în punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor) s-a axat în mod specific pe condițiile structurale prealabile necesare în fiecare țară. Aceste rapoarte anuale (până în 2020) utilizează informațiile furnizate de fiecare țară, de ONG-uri, de organizațiile internaționale și de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA). Raportul din 2014 evaluează progresele realizate, la nivel general, în toate domeniile. În comunicarea din 2015(axată pe condițiile structurale necesare pentru o bună punere în aplicare, sunt identificate o serie de progrese privind alinierea strategiilor naționale (revizuite) privind integrarea romilor la instrumentele financiare ale UE. În același timp, se menționează faptul că sunt necesare eforturi suplimentare privind combaterea discriminării și a atitudinilor ostile față de țigani, iar structurile de coordonare existente trebuie să devină mecanisme de cooperare eficiente și incluzive, în care să fie implicate societatea civilă și autoritățile naționale, regionale și locale, accent pe punerea în aplicare la nivel local și pe monitorizarea rezultatelor.

Vezi de asemenea

Romii: politici europene: Resurse şi documente