CoE: e-publicaţii: Apărarea drepturilor omului în perioadele de criză economică

Safeguarding human rights in times of economic crisis:Issue Paper published by the Council of Europe Commissioner for Human Rights. - Strasbourg: Council of Europe, November 2013. - 63 p.

“Guvernele multor state din Europa, atunci când impugn măsuri de austeritate, uită de obligaţiile sale în materie de drepturi ale omului, în special drepturile sociale şi economice ale celor mai vulnerabile persoane, necesitatea de a garanta accesul la justiţie şi dreptul la un tratament egal. Cu părere de rău, creditorii internaţionali neglijează includerea în multe dintre programele de asisitenţă a considerentelor ce ţin de drepturile omului”, a menţionat Comisarul Consiliului Europei pentru drepturile omului, Nils Muižnieks, cu ocazia publicării unui studiu dedicate impactului crizei economice asupra protecţiei drepturilor omului.

Comisarul subliniază faptul că măsurile de austeritate subminează drepturile omului din mai multe puncte de vedere:. "Deciziile naţionale privind măsurile de austeritate şi planurile internaţionale de salvare sunt lipsite de transparenţă, participare a publicului şi responsabilitate democratică. În unele cazuri, condiţiile foarte restrictive care sunt impuse împiedică guvernele să investească în programele esenţială de protecţie socială, sănătate şi educaţie. În cazul în care Uniunea Europeană, actorul central al crizei, ia decizii privind guvernanţa economică în statele sale membre şi în cazul în care Troica defineşte condiţiile care însoţesc planurile de salvare şi de împrumut, ar trebui să fie mai bine luat în considerare impactul acestora asupra drepturilor omului.”

„Criza economică are consecinţe grave pentru grupurile vulnerabile, în special pentru copii şi tineri. Şomajul în rândul tinerilor a atins niveluri record în Europa, unde milioane de tineri fără un loc de muncă şi-au văzut compromis viitorul. Reducerea alocaţiilor pentru copii şi familii, în domeniul sănătăţii şi educaţiei au complicat şi mai mult situaţia milioanelor de familii. Un număr tot mai mare de copii abandonează şcoala pentru a găsi locuri de muncă şi a-şi sprijini familiile. Ei riscă să regrete toată viaţa această întrerupere a procesului de învăţământ. Situaţia creată agravează şi mai mult instabilitatea locurilor de muncă şi duce la reapariţia muncii copiilor, mai exact a exploatării lor”.

Comisarul a subliniat necesitatea urgentă de a da un nou impuls modelului social european, bazat pe demnitatea umană, solidaritatea între generaţii şi accesul la justiţie pentru toţi. “Guvernele ar trebui să se orienteze în mod prioritar asupra reducerii şomajului printre tineri şi şomajului termen lung şi să menţină în perioada de criză pilonii de protecţie socială care să garanteze un venit minim şi îngrijiri medicale de bază. De asemenea, ar trebui garantat un aces efectiv la justiţie pentru toţi, inclusiv în perioada de recensiune economică, prin asigurarea funcţionării adecvate a sistemului judiciar şi mecanismului de asistenţă juridică”. În plus, guvernele ar trebui să realizeze în mod sistematic studii care să evalueze impactul bugetelor şi politicilor sociale şi economice asupra drepturilor omului şi egalităţii, mai ales pentru grupurile vulnerabile. „Pentru a diminua impactul disproporţionat al crizei şi efectele cumulative ale măsurilor de austeritate sunt necesare măsuri pozitive în favoarea grupurilor dezavantajate, inclusiv a persoanelor cu dizabilităţi, romi şi femei”.

Pe final, Comisarul a insitat pe contribuţia esenţailă a instituţiei ombudsman-ului, a instituţiilor drepturilor omului şi a organisemlor de promovare a egalităţii la identificarea răspunsurilor la criză compatibile cu drepturile omului şi protecţia persoanelor aflate în dificultate. În timp ce asistăm la o creştere a solicitării serviciilor acordate de aceste structuri naţionale de drepturi ale omului, numeroase instituţii se confruntă cu reduceri de buget şi de personal şi cu lichidarea birourilor regionale sau fuzionarea acestora într-o structură mai puţin specializată. „Guvernele ar trebui să consolideze capacitatea acestor structuri de a soluţiona plângerile relative la drepturile sociale şi economice; de asemenea guvernele ar trebui să solicite opinia lor independentă atunci când iau decizii ce ţin de bugete şi măsuri de austeritate, în scopul de a evalua cât mai corect impactul acestor decizii asupra drepturilor omului şi egalităţii.”