The right to leave a country: Issue Paper by the Council of Europe Commissioner for Human Rights / Muižnieks, Nils. - Strasbourg: Council of Europe, october 2013. - 68 p.
„Exteriorizarea de către UE a politicilor de control la frontieră are un efect nociv asupra drepturilor omului, în special asupra dreptul de a părăsi o ţară, care este o condiţie prealabilă pentru a beneficia de alte drepturi, cel mai important fiind dreptul de a solicita azil ", a menţionat Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei.
"Dreptul de a părăsi o ţară este consacrat în majoritatea instrumentelor referitoare la drepturile omului şi are scopul de a asigura circulaţia liberă a persoanelor, fără obstacole nejustificate. Cu toate acestea, abordarea UE a controalelor la frontiere şi a imigrării ridică probleme serioase, deoarece duce la schimbări în legislaţia şi practica ţărilor terţe care ar putea rezulta cu încălcări ale drepturilor omului, în special în ceea ce priveşte dreptul de a părăsi o ţară, interdicţia de expulzări colective şi dreptul de a solicita şi de a beneficia de azil. "
Printre măsurile care provoacă îngrijorări cu privire la compatibilitatea acestora cu drepturile omului sunt determinarea apartenenţei etnice la punctele de trecere a frontierei, sancţiunile pentru companiile aeriene care nu desfăşoară activităţi de poliţie, confiscarea actelor de călătorie, acordurile de readmisie şi practica ilegală şi foarte problematică de returnare care constă în interceptarea persoanelor la frontiera maritimă sau terestră şi readucerea lor la locul de plecare.
Consecinţele acestor acţiuni sunt deosebit de evidente în Balcanii de Vest, în care ţările sunt presate să reducă numărul cetăţenilor săi care solicită azil în UE: orice stat care nu se conformează riscă să fie obligat să reintroducă sistemul de vize pentru toţi cetăţenii săi.
Rezumat:
Acest document tematic tratează dreptul de a părăsi o ţară, inclusiv propria ţară, garantat în special în articolul 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia europeană a drepturilor omului (Convenţia). Dreptul de a părăsi o ţară, indiferent dacă aceasta este ţara de cetăţenie sau de reşedinţă a unei persoane, este o precondiţie necesară pentru a beneficia de o serie de alte drepturi ale omului, în special de dreptul la protecţie internaţională împotriva torturii, a pedepselor sau a tratamentelor inumane ori degradante. Statele au dreptul de a institui restricţii privind dreptul de a părăsi o ţară dacă acestea sunt justificate în conformitate cu cerinţele Convenţiei şi cu interpretarea dată acestora de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea). Provocările europene, în special cele privind dreptul de a părăsi propria ţară, se prezintă într-o varietate de forme, mai ales prin măsuri adoptate de state la solicitarea altor state pentru punerea în aplicare a politicilor proprii privind imigraţia şi controlul la frontiere. Acest tip de restricţie cu privire la dreptul de a părăsi o ţară, care poate lua forma unor legi ce incriminează părăsirea unei ţări în cazul în care autorităţile acelei ţări au o suspiciune că persoana ar putea să nu aibă dreptul de a intra în ţara de destinaţie în mod legal, sau instituirea unor infracţiuni legate de expulzarea dintr-o altă ţară creează obstacole serioase în calea exercitării dreptului de a părăsi propria ţară. Documentul tematic cuprinde următoarele şase secţiuni: dreptul de a părăsi o ţară, inclusiv propria ţară; dreptul de a solicita şi de a beneficia de azil; dreptul neresortisanţilor de a părăsi o ţară; interdicţia discriminării în ceea ce priveşte dreptul de a părăsi o ţară; situaţia din Balcanii de Vest şi impactul externalizării de către UE a
politicilor de control la frontiere asupra dreptului de a părăsi o ţară.
politicilor de control la frontiere asupra dreptului de a părăsi o ţară.
Descăracaţi publicaţia:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu