CoE: E-publicații 2025: Drepturile persoanelor vârstnice: Articolul 23 din Carta Socială Europeană Revizuită

Rights of older people Article 23 of the Revised European Social Charter: Factsheet. - Strasbourg: Council of Europe, 2025. - 16 pag. - [Resursă electronică] URL: https://edoc.coe.int/en/european-social-charter/12315-factsheet-rights-of-older-people-article-23-of-the-revised-european-social-charter.html

Carta Socială Europeană, adoptată în 1961 și revizuită în 1996, este echivalentul Convenției Europene a Drepturilor Omului în domeniul drepturilor economice și sociale. Ea garantează o gamă largă de drepturi umane legate de ocuparea forței de muncă, locuință, sănătate, educație, protecție socială și bunăstare. Carta este considerată Constituția Socială a Europei și reprezintă o componentă esențială a arhitecturii drepturilor omului pe continent.

Articolul 23 al Cartei impune statelor semnatare să se angajeze să adopte sau să încurajeze, fie direct, fie în cooperare cu organizații publice sau private, măsuri adecvate concepute, în special, pentru a permite persoanelor vârstnice să rămână membri deplini ai societății. Expresia „membri deplini ai societății” utilizată în Articolul 23 presupune că persoanele vârstnice nu trebuie să sufere ostracizare din cauza vârstei lor. Dreptul de a participa la diverse domenii de activitate ale societății trebuie să fie garantat tuturor, fie că sunt activi sau pensionari, locuiesc într-o instituție sau nu.

Drepturile persoanelor vârstnice: Articolul 23 din Carta Socială Europeană

1. Ce este Carta Socială Europeană și de ce contează

• Carta Socială Europeană (revizuită în 1996) este tratatul fundamental al Council of Europe (Consiliul Europei) care garantează drepturi sociale şi economice — precum locuinţă, sănătate, protecţie socială, educaţie etc. — pentru toți cetățenii. 

• Articolul 23 al acestei Cartei este dedicat în mod special persoanelor vârstnice: el consacră dreptul acestora la protecţie socială, menționând obligația statelor semnatare de a adopta măsuri prin care persoanele vârstnice să rămână membri activi şi demni ai societății. 

Astfel, Carta oferă un cadru juridic european ce obligă statele să asigure protecția, demnitatea și participarea activă în societate a persoanelor în vârstă.

2. Ce prevede concret Articolul 23 — drepturi și obligaţii

Conform interpre­tărilor oficiale (inclusiv de către European Committee of Social Rights), Articolul 23 impune statelor semnatare să adopte măsuri care vizează următoarele dimensiuni:

Viaţă decentă și participare activă

• Persoanele vârstnice trebuie să beneficieze de resurse suficiente — pensii sau alte venituri/economii — care să le permită un trai decent, acces la bunuri și servicii esențiale, precum și participarea la viața socială, culturală și publică. 
• Statul trebuie să asigure informarea despre serviciile și facilitățile disponibile — de la asistență la domiciliu până la centre de zi, activități de recreere, servicii sociale — și posibilitatea accesării lor. 

Autonomie, independență, libertatea de a alege modul de viață

• Persoanele vârstnice trebuie să aibă libertatea de a decide unde și cum vor să trăiască — acasă, într-un mediu adaptat sau cu suport — chiar dacă au nevoie de asistență sau servicii speciale. 
• Este obligatorie asigurarea accesului la locuinţe adecvate (sau adaptări ale locuinţei), precum şi la servicii de sănătate şi îngrijire, în funcţie de starea lor de sănătate. 

Protecţia persoanelor vârstnice instituționalizate

• Cei care locuiesc în instituţii (cu servicii sociale, centre de îngrijire etc.) trebuie să beneficieze de sprijin adecvat, de servicii decente, dar şi de respectarea drepturilor fundamentale: demnitate, viaţă privată, participare la decizii privind condiţiile de trai, protecţie a proprietăţii, posibilitatea de a păstra legătura cu persoane apropiate, drept la plângere în caz de abuz/neglijență. 
• Statele trebuie să asigure existența unui număr suficient și accesibil de facilități instituționale (publice sau private), reglementate și finanțate corespunzător, astfel încât îngrijirea să fie accesibilă și să respecte standarde de calitate. 

Combaterea discriminării şi a “ageismului”

• Expresia „membri deplini ai societății” utilizată în Articolul 23 înseamnă că vârsta nu poate fi motiv de marginalizare sau excludere socială. Statul are obligaţia de a lua măsuri împotriva discriminării pe criteriu de vârstă. 
• Protecția include nu doar acces la venituri sau servicii, ci și respectarea demnităţii, participării sociale şi dreptului la egalitate reală (fără prejudecăți legate de vârstă). 

3. De ce este important — relevanța socială și demografică

• Populaţia Europei îmbătrânește rapid, iar acest lucru ridică provocări pentru sistemele de protecţie socială, sănătate, locuinţe şi servicii sociale. Articolul 23 oferă un cadru juridic de garantare a demnităţii şi incluziunii persoanelor vârstnice, indiferent de capacitatea fizică, starea de sănătate sau locul de trai (acasă sau instituţie). 
• Prin obligația statelor de a asigura un nivel de trai decent, acces la servicii și participare socială, Carta combate marginalizarea, izolarea, sărăcia și excluderea socială a persoanelor vârstnice. 
• În plus, promova dreptul la autonomie și independență: persoanele vârstnice pot decide singure cum și unde trăiesc, ce servicii folosesc — ceea ce contribuie la demnitate și calitate a vieții. 

4. Obligații pentru state — ce presupune implementarea Articolului 23

Pentru ca Articolul 23 să fie respectat în mod real, statele semnatare trebuie să:

• Asigure un cadru legal și politici sociale care garantează pensii adecvate, beneficiile sociale și protecția împotriva sărăciei pentru persoanele vârstnice. 
• Dezvolte servicii sociale și de sănătate adaptate — acasă sau instituțional — care să permită vârstnicilor să trăiască independent sau, după caz, să fie îngrijiți cu respectarea demnității. 
• Asigure informații clare și accesibile despre opțiunile disponibile și modalitățile de acces la servicii sociale, locuințe adaptate, îngrijire medicală etc. 
• Preveni și combate discriminarea pe criteriu de vârstă (ageism) și orice formă de abuz, neglijență sau marginalizare a persoanelor vârstnice — inclusiv în instituții. 
• Monitorizeze implementarea acestor măsuri și asigure că persoanele vârstnice pot participa efectiv la viața socială, culturală, civic‑politică, fără bariere. 

5. Probleme frecvente și provocări în implementare

• Chiar dacă Carta stabilește standarde, nu toate statele semnatare le-au transpus complet sau nu au infrastructura necesară (servicii sociale, locuinţe adaptate, servicii medicale etc.). 
• Riscul discriminării și marginalizării persistă: stereotipuri legate de vârstă, subfinanțare a programelor sociale, acces dificil la servicii, lipsa locuinţelor adaptate sau insuficienţa spațiilor instituţionale de îngrijire. 
• Situaţia persoanelor instituționalizate rămâne vulnerabilă: fără reglementări stricte și monitorizare, pot exista abuzuri, neglijenţe, lipsă de transparenţă, izolare sau pierderea demnităţii. 
• Crizele sociale, economice sau sanitare (cum e pandemia) accentuează vulnerabilitatea vârstnicilor — de aceea implementarea prevederilor Articolului 23 trebuie să fie prioritară și adaptabilă. 

6. Concluzii — ce ne spune Carta și ce ar trebui să facem

• Articolul 23 din Carta Socială Europeană reafirmă: vârsta nu este un motiv pentru marginalizare — persoanele vârstnice trebuie să aibă parte de protecţie, demnitate, oportunități de participare și acces la servicii.
• Pentru a avea un impact real, este nevoie de politici coerente, servicii adecvate și infrastructură socială bine dezvoltată — nu doar pensii, ci și locuinţe adaptate, îngrijire la domiciliu, servicii medicale, participare civică și socială.
• Protecția socială a vârstnicilor nu este doar o chestiune morală, ci și de drept: statele semnatare s‑au angajat să respecte aceste standarde prin ratificare și implementare.
• Societățile europene (inclusiv Republica Moldova, dacă implementează aceste prevederi) trebuie să considere îmbătrânirea populației ca o provocare comună — și să investească în incluziune, servicii sociale și respectarea drepturilor persoanelor vârstnice.