CoE_E-publicaţii 2015: Cooperare intercomunitară: Ghid

City-to-city cooperation: Toolkit / Council of Europe. - Strasbourg, 2015. - 130 p

Centrul de Expertiză pentru Reforma Administrației Locale anunță disponibilitatea unui set absolut nou de instrumente privind cooperarea Oraș-către-Oraș sau C2C!

După instrumentele de Cooperare Intercomunitară (2010) și Cooperarea Transfrontalieră (2012), acest set de instrumente C2C, produs în colaborare cu Institutul de Sociologie Internațională (ISIG) din Gorizia, Italia, oferă linii directoare și exemple de bune practici municipalităților care doresc să stabilească o cooperare fructuoasă cu omologii neînvecinați din străinătate.

Odată cu creșterea procesului de de-teritorializare și amestecarea ulterioară a contextelor internaționale, naționale și interne, orașele trebuie să își asume un rol de lider pe arena relațiilor internaționale. Prin urmare, C2C este descris ca "întreaga gamă de procese inițiate de instituțiile orășenești și organizațiile societății civile implicate în relațiile internaționale, cu scopul de a se reprezenta ei și interesele lor în mod reciproc" pentru a dezvolta acțiuni de cooperare în beneficiul mutual și de a aborda problemele care în ciuda caracterului lor locale, s-ar putea să-și aibă originea în altă parte.

Extras din exemple de cele mai bune practici ale municipalităților scoțiene și croate, acest set de instrumente este o soluție concretă pentru cooperarea între municipalități. În mod cert, acestea întotdeauna pot recurge la asistența și sprijinul oferit de Centrul de Expertiză.

Cât priveşte sectorul cultural, potrivit autorilor cultura este unul dintre domeniile în care C2C poate obţine rezultate eficiente şi îşi poate realiza mai uşor misiunea, deoarece cultura este unul dintre cele mai răspândite sectoare. În realitate, primele experienţe de relaţii internaţionale între comunităţi au fost iniţiativele culturale, cum ar fi înfrăţirea oraşelor.

Totodată, deşi rolul culturii în dezvoltarea comunităţilor şi ca instrument de promovare a democraţiei internaţionale a fost recunoscut tot mai mult, potenţialul C2C în acest domeniu nu a fost realizat în măsură deplină.

Până în prezent, majoritatea iniţiativelor culturale implementatea s-au referit la:

- schimburi culturale între comunităţi;

- evenimente culturale transfrontaliere;

- competiţii transfrontaliere;

- elaborarea ghidurilor de promovare a dezvoltării culturale:

Punctele forte ale cooperării culturale intercomunitare:

- Crearea reţelelor internaţionale prin iniţiative culturale contribuie la creşterea conştientizării faptului că cultura reprezintă o strategie de dezvoltare pentru oraşe în scopul obţinerii beneficiilor economice şi îmbunătăţirii poziţiei lor la nivel mondial;

- Consolidarea sectorului cultural contribuie la crearea locurilor de buncă, renaşterii urbane şi incluziunii sociale;

- Inițiativele culturale contribuie la creșterea gradului de conștientizare a comunităților față de unele probleme locale cheie referitoare la resursele locale (materiale şi nemateriale). În plus, caracterul răspândit al culturii în viaţa de fiecare zi asigură faptul ca aceste campanii să se dezvolte şi să cuprindă diferite grupuri-ţintă.

Ameninţările la adresa cooperării intercomunitare:

- Capacitatea comunităţii de a propune şi a implementa iniţiative culturale este influenţată într-o măsură mare de cultura politică a reprezentanţilor săi;

- Deseori iniţiativele culturale suferă din cauza lipsei de finanţe. Contrar ideii că cultura este un vector al dezvoltării, în perioade de criză autorităţile locale reacţionează prin operarea resticţiilor bugetare în sectorul cultural.

În calitate de exemple de bune practici în domeniul cooperării culturale, autorii menţionează următoarele iniţiative:

- Coaliţia Municipalităţilor împotriva Rasismului şi Discriminării (Canada, 2006) 

- Reţeaua Europeană a Oraşelor pentru Politici Locale de Integrare a Migranţilor (din 2006 până în prezent)

- Oferirea accesului la infrastructura IT: Soluţii de învăţare la distanţă.

CUPRINS: