Partea I. Independența – expresia libertății și a valorilor democratice
Independența – mai mult decât un act politicLibertatea și independența reprezintă unele dintre cele mai prețioase valori pe care un popor le poate dobândi și apăra. Ele nu se exprimă doar prin existența unui stat suveran, ci și prin capacitatea acestuia de a garanta demnitatea umană, drepturile fundamentale, democrația și statul de drept.
Proclamarea independenței, la 27 august 1991, a reprezentat începutul unui nou capitol în istoria Republicii Moldova – construirea unui stat suveran, capabil să-și decidă propriul destin și să-și definească orientarea politică, economică și socială. Însă experiența ultimelor decenii demonstrează că independența nu este un obiectiv atins o singură dată, ci un proces permanent de consolidare a instituțiilor, de protejare a libertăților și de afirmare a valorilor democratice.
Independența autentică nu poate exista fără respectarea demnității umane, fără o justiție independentă, fără libertatea de exprimare și fără participarea activă a cetățenilor la viața publică. Un stat este cu adevărat puternic atunci când instituțiile sale sunt capabile să protejeze drepturile oamenilor și să ofere cadrul necesar dezvoltării unei societăți libere.
În Europa democratică de astăzi, independența unui stat nu mai este privită exclusiv prin prisma frontierelor sau a suveranității sale. Ea se măsoară și prin forța instituțiilor democratice, respectarea drepturilor omului, pluralismul mass-mediei, supremația legii și capacitatea societății de a rezista presiunilor care amenință libertatea și democrația.
Astfel, independența și cooperarea nu reprezintă concepte opuse. Dimpotrivă, istoria europeană a demonstrat că statele independente își pot consolida libertatea prin cooperare, solidaritate și asumarea unor valori comune.
După tragediile provocate de cele două războaie mondiale, Europa a înțeles că pacea și libertatea nu pot fi protejate doar prin acorduri politice temporare. Era nevoie de instituții care să apere în mod permanent drepturile fundamentale, democrația și statul de drept.
Această necesitate istorică a dus la crearea Consiliului Europei în anul 1949 – prima organizație politică europeană constituită după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Consiliul Europei nu a fost creat pentru a diminua independența statelor sale membre, ci pentru a o consolida. Prin promovarea standardelor comune privind drepturile omului, democrația și statul de drept, organizația sprijină statele să dezvolte instituții democratice solide și să garanteze libertățile fundamentale ale cetățenilor.
În acest sens, independența nu este doar un atribut al statului, ci și o garanție a libertății fiecărui individ.
Astăzi, statele membre ale Consiliului Europei formează o comunitate bazată pe valori comune. Apartenența la această organizație nu limitează suveranitatea națională, ci oferă un cadru prin care statele își pot consolida stabilitatea democratică și reziliența instituțională.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului și mecanismele de monitorizare ale Consiliului Europei reprezintă instrumente prin care libertatea și drepturile fundamentale sunt protejate la nivel european.
Un stat independent este un stat în care cetățenii săi se bucură de libertate, în care legea este respectată și în care instituțiile publice funcționează în interesul societății.
Pentru Republica Moldova, aderarea la Consiliul Europei, la 13 iulie 1995, a reprezentat una dintre cele mai importante confirmări internaționale ale alegerii sale democratice. Prin acest pas, țara noastră și-a asumat valorile fundamentale ale organizației și a intrat într-o comunitate europeană construită pe respectul pentru drepturile omului, democrație și statul de drept.
Peste trei decenii de apartenență la Consiliul Europei reflectă un parcurs de transformare și consolidare democratică, dar și un angajament continuu pentru apropierea de standardele europene.
Înțelegerea acestui parcurs nu poate fi separată de personalitățile care au contribuit la formarea Europei democratice de după război. Printre acestea, Winston Churchill ocupă un loc aparte. Discursurile sale despre reconcilierea europeană sunt cunoscute în întreaga lume, însă mai puțin cunoscut este faptul că viziunea sa asupra libertății, democrației și drepturilor fundamentale s-a format cu mult înainte de a deveni unul dintre cei mai importanți oameni de stat ai secolului al XX-lea.
Istoria îl reține pe Winston Churchill ca liderul care a condus Regatul Unit în anii decisivi ai celui de-Al Doilea Război Mondial și ca unul dintre principalii susținători ai reconcilierii europene. Cu mult înainte de a deveni prim-ministru, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură sau una dintre vocile cele mai influente ale lumii libere, Churchill a fost ofițer, corespondent de război și jurnalist.
Aceste experiențe aveau să îi modeleze profund gândirea politică și înțelegerea asupra libertății.
În 1899, după o încercare nereușită de a obține un mandat în Parlamentul britanic, tânărul Churchill a ales jurnalismul. El a acceptat o misiune din partea publicației britanice Morning Post și a plecat în Africa de Sud pentru a relata despre cel de-Al Doilea Război al Burilor.
În timpul unei expediții militare britanice, Churchill a fost capturat de forțele bure și transportat într-un lagăr de prizonieri de război la Pretoria. Deși a protestat oficial împotriva detenției sale, a rămas captiv timp de aproximativ patru săptămâni, până când a reușit o evadare curajoasă.
Traversând un teritoriu dificil și ostil, el a ajuns în siguranță în Africa de Est portugheză, actualul Mozambic.
Churchill avea să descrie această experiență în volumul său From London to Ladysmith via Pretoria. Episodul a reprezentat un moment de cotitură în cariera sa și i-a consolidat convingerea că libertatea individuală, libertatea de exprimare și libertatea presei sunt valori care trebuie apărate permanent.
Pentru Churchill, presa liberă nu era doar un mijloc de transmitere a informațiilor, ci un element fundamental al unei societăți democratice. Jurnalismul avea rolul de a informa cetățenii, de a stimula dezbaterea publică și de a asigura transparența acțiunilor puterii.
Experiențele sale ca reporter de război în Cuba, India, Sudan și Africa de Sud i-au oferit o perspectivă directă asupra conflictelor, autoritarismului și consecințelor lipsei libertății.
Mai târziu, aceste lecții aveau să se regăsească în viziunea sa asupra unei Europe unite – o Europă în care pacea să fie construită pe baza libertății, cooperării și respectului pentru demnitatea umană.
Drumul lui Churchill de la jurnalistul care a cunoscut personal fragilitatea libertății până la omul de stat care a pledat pentru unitatea Europei ilustrează o idee fundamentală: valorile democratice nu apar de la sine, ci sunt construite, apărate și transmise generațiilor viitoare.
În acest sens, experiența personală a lui Winston Churchill a devenit una dintre sursele unei viziuni care avea să contribuie la formarea Europei democratice moderne și la apariția instituției care astăzi poartă responsabilitatea protejării acestor valori – Consiliul Europei.
Partea a II-a. De la viziunea lui Churchill la construcția unei Europe unite
O Europă renăscută din experiența războiuluiLa sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Europa se afla în fața uneia dintre cele mai dificile perioade din istoria sa. Continentul era devastat de distrugerile provocate de război, milioane de oameni își pierduseră viața, iar societățile europene trebuiau să se reconstruiască nu doar material, ci și moral.
În această perioadă de incertitudine, Winston Churchill a fost una dintre vocile care au pledat pentru o nouă viziune asupra viitorului Europei. El a înțeles că pacea nu putea fi asigurată doar prin încheierea conflictelor militare, ci necesita o schimbare profundă a relațiilor dintre state și popoare.
În discursul său susținut la Universitatea din Zürich, la 19 septembrie 1946, Churchill a lansat apelul pentru construirea unei „familii europene” bazate pe reconciliere, cooperare și valori comune.
El declara:
„Trebuie să reconstruim familia europeană într-o structură regională numită, poate, Statele Unite ale Europei, iar primul pas practic va fi crearea unui Consiliu al Europei.”
Acest apel nu reprezenta o negare a identității naționale a statelor europene, ci o invitație la cooperare între națiuni libere și independente. Pentru Churchill, unitatea europeană nu însemna dispariția statelor, ci crearea unui spațiu în care acestea să poată colabora pentru apărarea păcii și a libertății.
Viziunea sa pornea de la o lecție fundamentală a istoriei: statele independente pot fi vulnerabile atunci când acționează izolat, însă devin mai puternice atunci când își unesc eforturile în jurul unor principii comune.
Strasbourg – simbolul reconcilierii europene
Alegerea Strasbourg-ului ca sediu al noii organizații a avut o semnificație profund simbolică.
Timp de secole, orașul și regiunea Alsacia au fost disputate între puteri europene, devenind unul dintre spațiile unde rivalitățile dintre Franța și Germania s-au manifestat cu cea mai mare intensitate. În secolul al XX-lea, această regiune a cunoscut ocupații, dictatură, violență, persecuții și distrugeri provocate de războaie.
Tocmai de aceea, Strasbourg-ul a fost ales nu doar ca un loc geografic, ci ca un simbol al unei noi Europe.
Orașul care fusese cândva un spațiu al confruntării devenea acum un loc al dialogului, cooperării și reconcilierii.
Alegerea Strasbourg-ului transmitea un mesaj puternic: trecutul nu trebuie uitat, dar poate fi depășit prin construirea unor instituții care să prevină repetarea tragediilor.
Prin crearea Consiliului Europei, statele membre și-au exprimat angajamentul de a spune „niciodată din nou” în fața ororilor care marcaseră continentul.
Acest angajament s-a concretizat prin asumarea unor principii fundamentale:
- respectarea drepturilor omului;
- protejarea democrației;
- garantarea statului de drept;
- soluționarea pașnică a conflictelor;
- cooperarea între state independente.
Independență și cooperare – două valori complementare
Una dintre cele mai importante lecții ale construcției europene este faptul că independența unui stat nu este diminuată prin cooperare, ci poate fi consolidată prin aceasta.
Experiența europeană de după 1945 demonstrează că suveranitatea și solidaritatea nu se exclud. Statele membre ale Consiliului Europei au ales să coopereze nu pentru a renunța la identitatea lor, ci pentru a crea un spațiu în care libertatea și democrația să fie protejate.
Consiliul Europei a devenit astfel o platformă prin care statele își consolidează independența democratică. Prin standardele sale comune, organizația sprijină statele membre să dezvolte instituții capabile să protejeze drepturile cetățenilor și să răspundă provocărilor contemporane.
Această abordare reflectă una dintre ideile fundamentale ale viziunii lui Churchill: pacea și libertatea Europei pot fi apărate doar printr-o comunitate de state care împărtășesc aceleași principii.
De la discurs la realitate: moștenirea lui Churchill
Deși Winston Churchill nu a fost unul dintre fondatorii oficiali ai Consiliului Europei, influența sa intelectuală și politică a contribuit la crearea climatului care a făcut posibilă apariția organizației.
El a oferit Europei postbelice o idee mobilizatoare: aceea că reconcilierea dintre popoare și apărarea libertății trebuie să devină fundamentul unei noi ordini europene.
Moștenirea lui Churchill nu constă doar în discursurile sale istorice, ci și în instituțiile care au transformat aceste idei în realitate.
Consiliul Europei este una dintre expresiile cele mai importante ale acestei moșteniri. Prin activitatea sa de peste șapte decenii, organizația a contribuit la consolidarea democrației europene și la protejarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Astăzi, principiile promovate de Churchill continuă să fie relevante. Într-o perioadă marcată de noi provocări pentru democrație, apărarea libertății, a dialogului și a cooperării rămâne o responsabilitate comună a statelor europene.
Pentru Republica Moldova, aceste valori au o semnificație deosebită. Alegerea de a deveni membră a Consiliului Europei în 1995 a reprezentat asumarea unui parcurs bazat pe aceleași principii care au inspirat reconstrucția Europei după război.
Astfel, drumul Republicii Moldova către consolidarea democratică se înscrie într-o istorie europeană mai largă – o istorie în care independența, libertatea și cooperarea nu se opun, ci se susțin reciproc.
Partea a III-a. Consiliul Europei – garant al valorilor care consolidează independența democratică
De la idealurile postbelice la protecția drepturilor fundamentaleViziunea lui Winston Churchill asupra unei Europe unite prin valori comune a găsit expresie instituțională prin crearea Consiliului Europei în 1949.
Organizația a fost fondată pe convingerea că pacea durabilă poate fi construită doar într-un spațiu în care democrația este protejată, drepturile omului sunt respectate, iar statul de drept reprezintă fundamentul vieții publice.
În centrul activității Consiliului Europei se află ideea că libertatea cetățeanului și independența democratică a statelor sunt strâns legate. Un stat nu poate fi cu adevărat puternic și independent dacă drepturile oamenilor săi nu sunt garantate, dacă instituțiile nu funcționează în baza legii sau dacă libertatea de exprimare este amenințată.
Astfel, Consiliul Europei a creat un sistem unic de protecție a drepturilor fundamentale, care a devenit una dintre cele mai importante realizări ale construcției europene.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului – fundamentul libertății europene
Un moment esențial în istoria organizației l-a constituit adoptarea, în 1950, a Convenției Europene a Drepturilor Omului, primul tratat internațional care a instituit un mecanism juridic obligatoriu pentru protejarea drepturilor fundamentale.
Convenția consacră drepturi și libertăți care stau la baza societăților democratice europene:
- dreptul la viață;
- interzicerea torturii și a tratamentelor inumane;
- dreptul la libertate și securitate;
- dreptul la un proces echitabil;
- respectarea vieții private și de familie;
- libertatea de gândire, conștiință și religie;
- libertatea de exprimare.
Prin articolul 10 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, statele membre garantează libertatea de exprimare, inclusiv libertatea presei și dreptul jurnaliștilor de a informa publicul.
Acest principiu reflectă una dintre convingerile pe care Winston Churchill le-a format încă din perioada sa de jurnalist: într-o societate liberă, informația trebuie să circule liber, iar cetățenii trebuie să aibă posibilitatea de a cunoaște și de a dezbate problemele care îi privesc.
Libertatea presei – o condiție a democrației
Experiența lui Churchill ca jurnalist și corespondent de război demonstrează importanța unei prese independente în apărarea libertății.
Consiliul Europei continuă această tradiție prin promovarea și protejarea libertății de exprimare și a siguranței jurnaliștilor în toate statele sale membre.
Într-o perioadă în care democrațiile europene se confruntă cu noi provocări – dezinformare, presiuni asupra mass-mediei, atacuri împotriva jurnaliștilor și transformări tehnologice rapide – protejarea unui spațiu informațional liber și pluralist devine o prioritate.
Prin Platforma pentru siguranța jurnaliștilor și protecția jurnalismului, Consiliul Europei monitorizează amenințările la adresa libertății presei și contribuie la identificarea soluțiilor necesare pentru crearea unui mediu sigur pentru activitatea jurnalistică.
În acest fel, organizația apără nu doar drepturile profesioniștilor din mass-media, ci și dreptul fiecărui cetățean de a primi informații corecte și diverse.
O societate informată este o societate capabilă să ia decizii libere.
Consiliul Europei și independența statelor membre
În lumea contemporană, independența unui stat nu este garantată doar prin existența unor instituții naționale, ci și prin capacitatea acestora de a funcționa în cadrul unor principii democratice recunoscute și respectate.
Consiliul Europei oferă statelor membre un cadru de cooperare și sprijin pentru consolidarea acestor principii.
Prin mecanismele sale de monitorizare, expertiză juridică și dialog instituțional, organizația contribuie la dezvoltarea unor sisteme democratice mai rezistente și mai eficiente.
Independența democratică presupune:
- instituții publice responsabile;
- alegeri libere și corecte;
- justiție independentă;
- protejarea minorităților;
- combaterea discriminării;
- respectarea libertăților fundamentale.
Prin urmare, apartenența la Consiliul Europei nu reprezintă o diminuare a independenței unui stat, ci o investiție în consolidarea ei.
Statele membre aleg să respecte standarde comune nu pentru că își pierd autonomia, ci pentru că recunosc faptul că valorile democratice sunt mai puternice atunci când sunt apărate împreună.
Republica Moldova în familia europeană a valorilor
Pentru Republica Moldova, aderarea la Consiliul Europei, la 13 iulie 1995, a reprezentat un moment istoric care a confirmat alegerea unui parcurs democratic și european.
În urma aderării, Republica Moldova și-a asumat angajamentul de a construi instituții bazate pe respectarea drepturilor omului, pe supremația legii și pe principiile democrației pluraliste.
Apartenența la Consiliul Europei a oferit țării noastre acces la expertiză europeană, mecanisme de cooperare și instrumente menite să sprijine consolidarea statului de drept.
De-a lungul anilor, Republica Moldova a participat activ la dialogul european privind protecția drepturilor fundamentale, reforma instituțiilor, combaterea discriminării, promovarea egalității și dezvoltarea unei societăți democratice.
Această relație a devenit și mai vizibilă în contextul actual, când Republica Moldova își reafirmă angajamentul pentru valorile europene și pentru consolidarea instituțiilor democratice.
Independența – o responsabilitate pentru generațiile viitoare
Privită prin prisma experienței europene, independența nu este doar un moment istoric, ci o responsabilitate continuă.
Ea presupune capacitatea unui stat de a-și proteja cetățenii, de a apăra libertățile fundamentale și de a contribui la construirea unei lumi bazate pe pace și cooperare.
Moștenirea lui Winston Churchill și activitatea Consiliului Europei transmit aceeași lecție: libertatea nu este niciodată definitiv câștigată. Ea trebuie apărată permanent prin instituții puternice, prin implicarea cetățenilor și prin solidaritate între state.
Pentru Republica Moldova, această lecție are o semnificație aparte. Independența dobândită în 1991 continuă să fie consolidată prin valorile asumate prin aderarea la Consiliul Europei – democrație, drepturile omului și stat de drept.
Astfel, independența devine nu doar o realitate juridică, ci expresia unei alegeri de civilizație.
Partea a IV-a. Independența înseamnă valori
De la independența națională la libertatea europeanăZiua Independenței Republicii Moldova este, înainte de toate, o zi a libertății. Este momentul în care privim spre istoria noastră și reafirmăm dreptul de a ne decide singuri destinul, de a ne apăra identitatea și de a construi societatea în care dorim să trăim.
Dar fiecare aniversare a independenței este și un prilej de reflecție asupra sensului pe care îl atribuim acestui cuvânt.
Ce înseamnă să fii independent într-o Europă în care statele sunt tot mai strâns legate prin relații politice, juridice, economice și culturale? Înseamnă oare independența să fii singur în fața provocărilor sau, dimpotrivă, să ai libertatea de a alege partenerii, valorile și instituțiile prin care îți consolidezi viitorul?
Experiența europeană de după cel de-Al Doilea Război Mondial oferă un răspuns clar: independența și cooperarea nu se exclud.
Un stat își poate păstra identitatea, suveranitatea și libertatea de decizie, consolidându-și în același timp instituțiile prin cooperarea cu alte state și prin asumarea unor standarde comune.
Aceasta este una dintre lecțiile fundamentale ale proiectului european.
Consiliul Europei – libertatea de a construi împreunăCând Winston Churchill vorbea, la Zürich, în 1946, despre reconstruirea „familiei europene” și despre necesitatea creării unui Consiliu al Europei, continentul abia ieșise dintr-un război devastator. Viziunea sa era aceea a unei Europe în care statele să poată colabora pentru ca războiul, tirania și distrugerea să nu mai determine destinul generațiilor viitoare.
În 1949, această viziune a început să capete o formă instituțională concretă. La 5 mai, zece state au semnat la Londra Statutul Consiliului Europei. Câteva luni mai târziu, Strasbourgul devenea locul în care noua organizație își începea activitatea politică.
La 12 august 1949, Winston Churchill s-a adresat unei mulțimi numeroase în Place Kléber din Strasbourg. Mesajul său de la Strasbourg avea să rămână unul dintre simbolurile speranței europene: pericolele erau mari, dar și forța Europei era mare, iar continentul putea construi structurile unei Europe unite întemeiate pe principii morale.
Astăzi, această idee continuă să fie relevantă.
Consiliul Europei nu este doar o instituție care aparține istoriei Europei postbelice. Este o platformă vie de cooperare, în care statele membre își consolidează democrația, drepturile omului și statul de drept.
Prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin Curtea Europeană a Drepturilor Omului și prin numeroasele sale mecanisme de monitorizare și cooperare, Consiliul Europei oferă statelor membre un cadru comun pentru protejarea valorilor fundamentale.
În acest sens, apartenența la o comunitate de valori nu diminuează independența unui stat, ci îi poate consolida fundamentul democratic.
Republica Moldova – independență și alegere europeanăPentru Republica Moldova, această perspectivă are o semnificație aparte.
La 27 august 1991, Republica Moldova și-a proclamat independența și a început construcția propriului stat suveran. Patru ani mai târziu, la 13 iulie 1995, Republica Moldova a devenit al 36-lea stat membru al Consiliului Europei.
Aceste două momente istorice pot fi privite împreună.
În 1991, Republica Moldova și-a afirmat independența.
Aderarea la Consiliul Europei nu a însemnat renunțarea la independență. Dimpotrivă, a însemnat alegerea unui cadru european în care independența statului să fie însoțită de responsabilitatea de a proteja libertățile și drepturile cetățenilor săi.
În deceniile care au urmat, relația dintre Republica Moldova și Consiliul Europei a devenit parte importantă a procesului de consolidare democratică a țării.
Astăzi, când Republica Moldova își continuă parcursul european, experiența sa în cadrul Consiliului Europei capătă o semnificație și mai profundă. Valorile asumate în 1995 rămân fundamentale pentru construirea unui stat modern, rezilient și democratic.
Privind retrospectiv, există un fir care leagă experiențele lui Winston Churchill de istoria Consiliului Europei și de parcursul Republicii Moldova.
Churchill a cunoscut personal fragilitatea libertății. Ca jurnalist, a înțeles importanța libertății de exprimare. Ca om de stat, a înțeles că pacea nu poate fi durabilă fără reconciliere și cooperare. Iar după război, a susținut construirea unei Europe în care statele să poată trăi împreună, în libertate și pace.
Consiliul Europei a transformat o parte esențială a acestei viziuni într-un sistem instituțional bazat pe drepturile omului, democrație și statul de drept.
Republica Moldova, prin aderarea la această organizație în 1995, a devenit parte a acestui spațiu european al valorilor.
De aceea, atunci când vorbim despre independență, trebuie să vorbim și despre responsabilitate.
Independența înseamnă libertatea de a-ți decide propriul destin, dar și responsabilitatea de a apăra valorile care fac posibilă această libertate.
Înseamnă instituții puternice și responsabile.
Înseamnă respect pentru demnitatea umană.
Înseamnă libertatea de exprimare și o presă independentă.
Înseamnă justiție și stat de drept.
Înseamnă capacitatea de a coopera cu ceilalți fără a renunța la propria identitate.
Și înseamnă solidaritate cu acele popoare care își apără, la rândul lor, libertatea și dreptul de a-și decide viitorul.
Independența ca alegere de civilizațieLa mai bine de opt decenii de la discursul de la Zürich, ideea lui Churchill despre o Europă reconstruită prin cooperare și valori continuă să ofere un reper pentru prezent.
Europa nu este doar un continent geografic. Este și un spațiu construit prin experiențe istorice, prin instituții și, mai ales, prin valori.
Consiliul Europei reprezintă una dintre expresiile acestei construcții. De la Strasbourg, organizația continuă să promoveze principiile care au stat la baza Europei democratice postbelice: drepturile omului, democrația și statul de drept.
Pentru Republica Moldova, independența și apartenența la această comunitate europeană nu sunt realități contradictorii. Ele se completează.
Republica Moldova și-a proclamat independența în 1991. Prin aderarea la Consiliul Europei în 1995, a ales și valorile prin care această independență poate fi consolidată și transmisă generațiilor viitoare.
Aceasta este, poate, una dintre cele mai importante lecții pe care le putem desprinde de Ziua Independenței: libertatea nu este doar un drept primit, ci și o responsabilitate asumată.
Iar independența nu înseamnă izolare.
Independența înseamnă valori.
Valori care ne definesc ca societate.
Valori care ne leagă de Europa.
Valori pe care avem responsabilitatea să le protejăm și să le transmitem mai departe.
Repere istorice
19 septembrie 1946 – Winston Churchill rostește discursul de la Universitatea din Zürich și pledează pentru reconstruirea „familiei europene” și crearea unui Consiliu al Europei.
5 mai 1949 – Zece state europene semnează la Londra Statutul Consiliului Europei, punând bazele organizației.
12 august 1949 – Winston Churchill se adresează mulțimii în Place Kléber din Strasbourg, reafirmând speranța într-o Europă unită și pașnică.
27 august 1991 – Republica Moldova își proclamă independența.
13 iulie 1995 – Republica Moldova devine al 36-lea stat membru al Consiliului Europei.
2026 – Consiliul Europei marchează, prin evenimente la Zürich și Strasbourg, aniversarea celor două discursuri esențiale ale lui Winston Churchill privind construirea unui Consiliu al Europei.
Surse documentare: materiale informative publicate de Consiliul Europei privind Winston Churchill, libertatea de exprimare, democrația și valorile europene.
From London to Strasbourg via Pretoria: Early life of Winston Churchill also led him to defend human rights
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu