| DESCĂRCAŢI | 
Comisia Europeană a publicat
 un ghid practic referitor la „testul privind reședința obișnuită” prin 
care să ajute statele membre să aplice normele UE în materie de 
coordonare a sistemelor de securitate socială pentru cetățenii UE care 
s-au mutat recent în alt stat membru. Noul ghid oferă mai multă 
claritate în privința „testului privind reședința obișnuită” realizat de
 UE și va facilita aplicarea acestuia în practică de către autoritățile 
statelor membre.
László Andor, comisarul pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și incluziune, a declarat: „Există în dreptul UE măsuri clare de protecție care să împiedice cetățenii să profite de sistemele de asigurare socială din alte țări ale UE. Acest ghid va facilita aplicarea în practică a măsurilor de protecție legate de «reședința obișnuită» de către autoritățile din statele membre. Manualul face parte din acțiunile Comisiei aflate în desfășurare și menite să faciliteze libera circulație a persoanelor pe tot teritoriul UE. ”
Ghidul, elaborat în colaborare cu 
statele membre, clarifică conceptele separate de „reședință obișnuită” 
și „ședere temporară” sau „ședere”. Aceste definiții, prevăzute în 
dreptul UE [Regulamentul (CE) nr. 883/2004, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 465/2012],
 sunt necesare pentru a stabili care stat membru este responsabil de 
plata prestațiilor de asigurări sociale cetățenilor UE care circulă 
dintr-un stat membru în altul. În temeiul dreptului UE, poate exista 
numai un singur loc de reședință obișnuită și, prin urmare, un singur 
stat membru responsabil de plata prestațiilor de asigurări sociale 
bazate pe locul de reședință.
Angajații și lucrătorii care 
desfășoară o activitate independentă au dreptul să beneficieze de 
sistemul de securitate socială din țara în care lucrează, iar persoanele
 inactive (de exemplu, pensionarii, studenții) au dreptul să beneficieze
 de acesta în statul membru în care sunt „rezidenți în mod obișnuit”. 
Stabilirea statului membru de „reședință obișnuită” al unei persoane 
este importantă și pentru lucrătorii care își desfășoară activitatea în 
mai mult de un stat membru.
Ghidul reamintește criteriile 
specifice de care trebuie să se țină seama la stabilirea locului de 
„reședință obișnuită” al unei persoane, precum:
- situația familială și legăturile de familie
- durata și continuitatea prezenței sale în statul membru în cauză
- situația locului de muncă (în special locul în care se desfășoară de obicei activitatea respectivă, stabilitatea activității și durata contractului de muncă)
- exercitarea unei activități neremunerate
- în cazul studenților, sursa veniturilor acestora
- caracterul permanent sau nu al situației locative a unei persoane
- statul membru în care plătește taxe persoana în cauză
- motivele mutării
- intențiile persoanei bazate pe toate circumstanțele și susținute de dovezi concrete.
Pot fi luate în considerare și alte date dacă sunt importante.
Ghidul oferă totodată exemple 
concrete și orientări cu privire la cazurile în care poate fi dificil de
 stabilit locul de reședință, cum ar fi cazul lucrătorilor 
transfrontalieri, al lucrătorilor sezonieri, al celor detașați, al 
studenților, al pensionarilor și al persoanelor inactive extrem de 
mobile.
De exemplu, dacă un cetățean al 
Regatului Unit se pensionează și se mută în Portugalia, petrecându-și 
cea mai mare parte a timpului în această țară, locul său de „reședință 
obișnuită” este acum Portugalia, chiar dacă acesta încă deține o casă în
 Regatul Unit și menține legături culturale și economice cu acest stat.
Context
Ghidul referitor la „reședința 
obișnuită” face parte dintr-un manual mai amplu menit să ajute 
instituțiile, angajatorii și cetățenii să stabilească legislația cărui 
stat membru în materie de securitate socială ar trebui să se aplice în 
anumite situații date. Manualul clarifică, de asemenea, normele 
aplicabile lucrătorilor detașați și persoanelor care lucrează în două 
sau mai multe state membre, inclusiv normele aplicabile lucrătorilor din
 transporturi, în special membrilor echipajului de zbor și de cabină.
Publicarea ghidului practic pentru testul privind reședința obișnuită constituie una dintre cele cinci acțiuni anunțate în Comunicarea privind „Libera circulație a cetățenilor și a familiilor lor” din 25 noiembrie (a se vedea IP/13/1151 și MEMO/13/1041). Ghidul
 este acum disponibil pe site-ul internet al Comisiei Europene în limba 
engleză (a se vedea mai jos) și va fi tradus în toate limbile oficiale 
ale UE în următoarele săptămâni.
Ghidul modificat a fost aprobat de
 Comisia administrativă pentru coordonarea sistemelor de securitate 
socială la 18 decembrie 2013. Acest organism este alcătuit din 
reprezentanți ai tuturor statelor membre și are competența de a 
interpreta problemele care decurg din aplicarea normelor de securitate 
socială stabilite în Regulamentul (CE) nr. 883/2004.
Mai mult
Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale şi Incluziune, din cadrul Comisiei Europene
Mai mult
Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale şi Incluziune, din cadrul Comisiei Europene
 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu